White Vengeance,

sau 

Hong men yan chuan qi

 

în original, este un film istoric chinezesc din 2011

Cei de la CM Club au folosit o imagine din acest film pentru a ilustra articolul despre serialul prezentat ieri. Abia acum realizez că probabil nici ei nu au găsit serialul, din moment ce au folosit o imagine din acest film.

Răzbunarea Albă este un film mai ușor de găsit, fiind prezent chiar pe un site filme în română.

Deși filmul este aclamat și este evident un film cu buget consistent, nota de pe IMDB, 6.1, notă cu care sînt de acord, nu îl indică drept un film reușit. Pentru a îl gusta probabil este necesară cunoașterea istoriei reale din care este inspirat filmul. Pe scurt este vorba de lupte interne pe fondul destrămării unei dinastii. Cei doi eroi fiind și rivali dar și prieteni.

Titlul în română probabil nu este tocmai precis, pentru că vengeance și revenge se traduc la fel, dar pare-se că există diferențe semnificative între cele două noțiuni. Pe scurt vengeance ar fi varianta oficială, cea în care o faptă negativă este pedepsită, în principal cu ideea de a face dreptate, în timp ce revenge ar fi mai mult pe noțiunea de răzbunare de la noi, adică nu tocmai pentru a îndrepta un rău făcut, ci mai mult de a întoarce răul pricinuit. Ceva de genul ochi pentru ochi, dinte pentru dinte.

Dar revenind la film. Goul este bine împletit cu acțiunea filmului, cei doi sfetnici a celor doi eroi fiind și dibaci jucători de Go. Și este și de înțeles, dibăcia pe goban nu este tocmai diferită de dibăcia de a manevra armate pe cîmpul de luptă.

Dar în film Goul nu este reprezentat tocmai eficient, adică nu prea se văd asemănări în luptele de pe goban, și cele reale. Doar comparații simbolice. De altfel nici pozițiile ce se văd fugar nu sînt tocmai reale. Ba chiar dimpotrivă, complet ilegale.

La un moment dat se pune de un meci într cei doi sfetnici.  Se joacă cinci partide simultan, dar nu față în față, ci fără a se uita la tablă, sfetnicul în vîrstă fiind orb. Deci cei doi dictează mutările, și doi generali din cele două tabere așează piesele pe gobanuri.

Un mic detaliu care nu se potrivește este setul de piese, care fiind biconvex, nu e pe modelul chinezesc cunoscut. Poate că e o greșeală, sau poate că nu știu eu bine, și pietrele Yunzi nu erau consacrate în timpul erei prezentate în film.

Dar ritualul de plasare a piesei este respectat totuși.

Dar aici se cam și termină legătura cu realitatea. În imaginea următoare vedem clar o poziție ilegală. O piatră neagră tocmai este plasată pe tablă, dar vedem două pietre albe care stau liniștite. Moarte de liniștite.

Mai tîrziu povestea se repetă. O piatră albă stă pe tablă, deși nu mai are nici o libertate. De asemeni și patru pietre negre se află în aceeași situație.

Dar ce urmează, nu mai este doar poziție ilegală, ci de-a dreptul fantezie. Generalul care plasa pietrele pe goban, lovește cu mînerul sabiei pe marginea gobanului.

Și lovește cu atîta măiestrie,

încît sar de pe goban doar pietrele capturate,

Și tot cu atîta măiestrie la prinde în cădere la lama sabiei.

Perfect aliniate,

După care evident, le varsă în bol.

Filmul păruse realist, nu au existat secvențe în care luptătorii zburau zeci de metri. E drept au existat două sărituri cam exagerate, dar nu extrem. Dar cu aceste secvențe filmul a trecut în domeniul fanteziei.

În concluzie deși nu pot spune că ar fi un film recomandabil, pentru cei ce doresc o schimbare de peisaj, cele două ore și ceva nu vor fi o pierdere de vreme.