Brăilago

Brăila, Go, restul se înţelege

RSS 2.0

Lecţia de… bliţ.

Am o nouă convingere, şi anume că îngăduinţa în procesul de instruire e cam inutilă.

Mereu am lăsat de la mine, am lăsat pe ceilalţi să îşi spună punctul de vedere, am lăsat copiilor timp să asimileze noţiunile… şi nu văd folosul, rezultatele.

În schimb, acum vreo lună a venit Codrin în schimb de experienţă, şi a predat noţiuni despre sistemul Ing, plus cîte ceva despre joc în general. Nu avea timp mult, aşa că a mitraliat. Sigur,  mult a zburat pe lîngă, nu a fost reţinut. Dar nici cînd am predat o noţiune pe săptămînă nu a fost reţinut nimic. Acum au reţinut, nu ştiu cît dar au reţinut.

Al doilea exemplu săptămîna trecută la clasa lui Alex. A fost rîndul lui să nu poată veni, aşa că planul a fost ca prima oră să îi las pe ai mei cu doamna contabilă să se concureze între ei, iar eu să supervizez lecţia 6 la clasa step by step.  M-am foit, am ajuns doar cu un sfert de oră mai devreme, am uitat stickul cu diagramele, Alex voia niste foi de 9X9 pe care imprimanta refuza să le mestece cum trebuie, şi pînă explic copiilor cum să noteze în grila de concurs, am ajuns cam tîrziu. Nu mult, cîteva minute. Dar nu era net, aşa  că urc un etaj înapoi ca să iau diagramele. Cît a mai rămas din ora de 50 de minute. Nici nu m-am gîndit. Dar ştiind cum se mişcă ei, adică ridică toţi mîna, vin la tablă şi încep sa se holbeze, am mai irosit cu folos cîteva minute. Am impus reguli.

1 cînd cel de la tablă pune poziţia, tu nu  vorbeşti cu colegul, rezolvi problema de pe proiector, şi cînd termini, te uiţi să vezi dacă cel de la tablă a aşezat piesele bine.

2 după ce eu pun întrebarea, începi să gîndeşti pentru a găsi răspunsul. şi cînd ai un răspuns, ridici mîna.

Şi  acum nu i-am mai prins vorbind între ei, vînau greşeala celui de la tablă. De vreo două ori au reuşit.

Dar încă ridicau mîna înainte de a pune întrebarea. sau veneau la tablă şi stăteau să gîndească. Dacă nu a răspuns în prima secundă era trimis la loc. Unul chiar a fost pedepsit pentru că nu îşi controla mîna.

-Bă tu dormi? Tu nu ai auzit  că trebuie să ridici mîna după ce pun întrebarea, şi după ce găseşti răspunsul. Dacă nici acum nu ai auzit ce am spus, e clar, eşti obosit, şi te trimit la culcare. Peste cîteva minute era întins pe canapea cu o haina pe faţă ca să doarmă.

Şi severitatea mea a prins. Toată atenţia a fost la tablă.  E un pas înainte. E foarte tîrziu făcut acest pas, plus că mai sînt o mulţime de făcut.

 

Costel


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Urmează

 

 

 

Abonează-te

Dacă vrei să fii anunțat pe mail cînd apare un articol nou, Abonează-te

Articole recente

Arhive

Categorii