La sfârşitul anului şcolar, la ultimul cerc, i-am invitat pe copii să „se joace cu mine la muzeu”. Trebuie să recunosc, iniţiativa mea a fost subtilă dar putea lipsi cu desăvârşire deoarece a avut un rezultat teribil de null.

După ce m-am scărpinat în cap cu extragere de fire, am decis să mă inspir de la o vorbă pe care a spus-o, cândva, Codrin: concursul asta l-am organizat pe telefon. Ia să sun şi eu parinţii, mai ales ca aveam telefoanele celor 5 care s-au hotărât să se legitimeze. M-am interesat dacă e deschisă scoala de vreo câteva ori ca să nu am surprize şi m-am apucat de sunat. Am găsit doar vreo 3 disponibili pentru miercuri 31 iulie. Oricum veneam şi pentru 2 dintre cei care au participat la concursuri în afara şcolii.

În continuare am anunţat-o pe doamna Gina că vin la şcoală. Dumneaei s-a oferit să mai caute câţiva copii. I-am trimis o listă cu cei interesanţi pe care, am adăugat, cu oarecare reticenţă şi pe Simon Larisa. Aş mai fi pus eu pe listă şi pe Vrânceanu, Petcu, Avătămăniţei, chiar mai mulţi, dar mă temeam că se va întâmpla un dezastru războinic în afara gobanului, parcă în ciuda faptului că aceştia sunt capabili de partide decente pe table mici.

Miercuri dimineaţa mi-a venit ideea de a organiza un concurs ad-hoc pe o tablă de 13×13 având drept premiu un DVD cu poze făcute de mine în timpul anului şcolar 2012-2013 completate cu cele de la Axis Libris – concursul de şah. Selecţia a durat destul de mult, în consecinţă am plecat cam pe fugă la şcoala, unde mă aştepta deja Claudiu Brânză, mai pasionat ca niciodată.

Cercul de GO de la scoala 22, versiunea de vacanţă, a debutat cu surprize. Prima surpriză a facut-o Oana Lepădatu, blonda care a fost rezervă la concursul pe echipe de la Şcoala 28, care a adus şi pe sora ei mai mare, Corina. Tot blondă, având în jur de 11 ani, şi mai veche prietenă a GO-ului.

O altă surpriză a fost vizita doamnei Apostu, fără Lucian, pierdut pe undeva printr-o zonă preponderent agricolă. Pentru câteva momente am crezut că a venit să participe la cerc chiar dumneaei.

Dar cea mai mare surpriză a fost fratele Gabrielei – Andrei, un tip retras, de circa 5 ani, care a învăţat destul de multe despre GO de la sora lui. Probabil ca va deveni un jucător bun în curând, având în vedere că a pornit atât de devreme şi atât de bine.

După o rundă amicală, prilej pentru a ne aminti regulile şi de a observa jocul noilor veniţi am purces la concursul planuit. Le-am spus în ce constă premiul, i-am grupat pentru prima rundă şi le-am arătat încă o dată cum se face „nigiri” şi a început concursul, regulament chinezesc, tablă 13×13, komi 0,5, fiecare cu fiecare.

Primul care a închinat steagul a fost Andrei, care a cedat la meciul cu Larisa. Aceasta cam profita de naivitatea lui şi declara capturate pietre care mai aveau libertăţi. Cum am depistat … infracţiunea i-am pus să refacă partida. Numai că au venit copii care aşteptau partenerul şi au deranjat iar partida, am încercat să o refac din nou şi gata, lui Andrei i s-a pus pata şi a cedat partida. Mă tem că l-am luat puţin cam prea tare şi l-am pierdut de muşteriu. Dar, dacă lui îi place GO-ul, va reveni mai determinat.

Surorile Lepădatu au închinat şi ele steagul dar nu înainte de a juca o partidă împreună pe care a câştigat-o, cam repede, Corina.

Cu atâtea abandonuri am căutat şi prins prilejul de a întreba „cui îi place peştele ?”. Cel mai entuziast mâncător de peşte s-a dovedit a fi David. Am afirmat că cei cărora le place peştele au mai multă energie intelectuală. Le-am explicat că, atunci când nu mai au ce face e bine să se declare învinşi pentru a economisi energia. Au văzut şi ei că, spre finalul concursului încep să apară nişte greşeli pe care nu le făceau la început, apar probleme în a estima situaţia de pe tablă şi deruta atât de frecventă – „nu mai ştiu ce să fac”.

Claudiu, 19k EGD, a început, cu siguranţa-i obişnuită, seria de victorii. Numai că la un moment dat s-a întâlnit cu Galpianu şi a început să se clatine. David joacă mai solid deci oponentul nu mai poate aplica toate trik-urile de pe lumea asta pentru a captura pietre. Până la urmă Claudiu a cedat partida „economisind energia” şi adăugând la panoplia de trucuri pentru concursuri şi pe acesta. Sper că a înţeles că, atunci când i-am spus să se dea bătut în concurs şi s-a supărat atât de îngrozitor, nu am încercat decât să-l ajut.

Spre surprinderea celor care au hotărât să se dea bătuţi nu a mai fost necesar să numere punctele la sfârşit, activitate care consumă, deocamdată, mult prea multă energie, dar le sporeşte grozav concentrarea.

Dar… dezastru. Înfrângerea la Galpianu era cât pe ce să-l arunce într-un meci de baraj, dacă Gabriela câştiga la Simon Larisa, amatoare de peşte care, în ciuda durerii de cap produse de concentrare, a reuşit mutarea câştigătoare după ce s-a gândit vreo 5 minute. Claudiu a fost foarte încântat, mai ales că a simţit, din nou, emoţiile pe care i le-a provocat, nu demult, un alt meci cu miză, în care el era … antrenor.

Am remarcat că Gabriela nu era în cea mai bună formă şi am descoperit că e puţin răcită, deci nu în cea mai bună formă. E remarcabil faptul că a venit, în ciuda răcelii, doar din pasiune pentru GO.

La finalul celor două ore ale primului cerc Larisa a rămas cu 2 partide nedisputate (una cu Ghimpu şi una cu Galpianu). Am hotărât să premiez spiritul ei de luptă deci am oferit jumătate de punct pentru fiecare partidă nedisputată.

Clasamentul:

1. Claudiu Brânză 6 victorii;

2. Gabriela Adăscăliţei 5 victorii;

3. Ghimpu Iosif 4,5 p (şi victorie la David);

4. Galpianu David 4,5 p;

5. Simon Larisa 4 p (3 victorii şi două meciuri nedisputate);

6. Lepădatu Corina 2 victorii;

7. Lepădatu Oana 1 victorie;

8. Adăscăliţei Andrei (debutant);

Cercul va continua în august în fiecare zi lucrătoare dacă nu va fi prea cald (peste 30 de grade).