Brăilago

Brăila, Go, restul se înţelege

RSS 2.0

Misterul Goului, Anticul joc pe care computerele nu îl pot încă înfrînge.

The Mystery of Go, the Ancient Game That Computers Still Can’t Win,

este un articol scris de Alan Levinovitz şi publicat ieri 12 mai 2014 pe Wired.com

Wired nu este un nume la fel de greu precum Times, dar este de nivelul lui Forbes, şi momentan, pe GoogleTrends, Ted este ceva de două ori mai faimos, dar numai pentru că TED a crescut vertiginos în ultimii ani.

Şi faptul că Wired a publicat un articol despre Go, nu poate fi decît un lucru bun.

Aricolul este impresionant, în primul rînd ca volum. Încă un pic dacă se întindea, ar fi putut foarte bine considerat o carte, de dimensiuni mici. În consecinţă nu îl voi traduce integral, ci voi prezenta doar ideile în mare.

Subiectul principal este lupta programatorilor de a crea algoritmi cu ajutorul cărora, computerele să învingă chiar şi jucătorii de top aşa cum s-a întîmplat la şah, Othello, Scrabble, Table, Poker, şi chiar Jeopardy.

Articolul ne spune mai întîi de Remi Coulom şi programul său, Crazy Stone, despre adversarul său Simon Viennot cu programul Nomitan încleştaţi în lupta pentru a ajunge în finală şi de a avea onoarea de a juca cu un jucător de top cu programul lor. Crazy Stone cîştigă, deşi Nomitan era la un moment dat în poziţie cîştigătoare.

Mai aflăm cum la şah computerele îi bat pe cei de top de vreo două decenii, se trece un pic prin istoria Goului, apoi înapoi la subiect, concursul între computere supranumit “Electric Sage Battle.” Bătălia înţelepţilor electrici.

În capitolul doi,

Misterul Goului

Aflăm că pe lîngă Einstein şi John Nash şi Alan Turing a fost pasionat de Go, el atrăgîndu-l în această branşă pe criptologul I.J. Good care  prezis printre altele şi că maşinile vor deveni mai abile decît omul. În plus el a publicat şi un articol Misterul Goului, în The New Scientist  în 1965, care a dus la un noul val de popularizare a Goului în vest.

Apoi se trece în revistă istoria construirii de programe de Go şi şah, şi multe alte detalii pe acest subiect.

Analiza continuă în capitolul următor,

În căutarea saltului mental

despre ce se vorbeşte în capitolul

Pariul Monte Carlo

este evident pentru cei interesaţi de subiect, şi ştiu că algoritmul Monte Carlo, dezvoltat în 1950 pentru modelarea exploziilor nucleare, a adus un plus calitatea jocului programelor de Go. Algoritm ce l-a dus pe Crazy Stone anul trecut în poziţia de a juca cu Yoshio “The Computer” Ishida, profesionistul japonez, pe care l-a şi învins. E drept cu handicap, şi pe 9×9 dacă reţin corect,

Extrem de uman

este un capitol în care se descrie lupta de anul acesta dintre Crazy Stone şi Zen, altă nucă tare, pe care Crazy Stone îl detronase cîndva în anii trecuţi dacă nu greşesc. Crazy Stone calculează greşit un semei şi pierde. Dar ca finalist are dreptul de a juca în Densei Sen

Lupta înţelepţilor Electrici.

Anul acesta profesionistul este  Norimoto Yoda, care îi acordă lui Crazy Stone 4 pietre handicap pe tablă standard de 19. După o partidă tensionată, programul cîştigă. Celălalt finalist, Zen, nu reuşeşte acelaşi lucru.

Cînd inteligenţa artificială nu este inteligenţă artificială

Ultimul capitol este dedicat supoziţiilor în ceea ce priveşte viitorul programelor de Go împotriva profesioniştilor, şi dacă acestea vor cîştiga cîndva. Se spune că mai sînt necesari vreo zece ani, dar cei ce cunosc cu adevărat puterea profesioniştilor, şînt mai sceptici.

Categories: Go in presa Tags:

admin


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Urmează

Abonează-te

Dacă vrei să fii anunțat pe mail cînd apare un articol nou, Abonează-te

Arhive

Categorii