Zeul se întinse, zîmbind; fusese o lecție lungă și dificilă. Elevul său se străduise mult. De fapt, în momentul în care lecția se încheiase, își pusese capul pe tabla de Go și adormise imediat. Este bine cînd elevii sînt atît de sîrguincioși.

Stătea și medita în felul acesta, cînd la un moment dat auzi un zgomot ușor; se uită pe jos și zări un gîndac.

“Încă unul !” – se gîndi … “Prea multe insecte se ascund în aceste ziduri”.

Luă un băț și se întoarse pentru a-i veni de hac gînganiei. Între timp, un șoarece care își imagina că ar fi jucător de Go și care ascultase ascuns lecția, alergă din gaura lui pînă lîngă tablă; era cam miop și se întinse pe picioarele din spate pentru a vedea mai bine dacă piesele din timpul lecției erau încă pe tablă.

Pleosc ! Șoarecele auzi bățul lovind; mai aruncă o privire asupra tablei iar cînd Zeul strigă “Aha !” … cu un scurt icnet de spaima fugi repede înapoi, în gaura sa.

Povestea  este preluată din colecția de povești culese de Radu Baciu.