Posts Tagged ‘Jucatori’

30
Apr

Sandu Teodor

   Posted by: admin    in Jucatori

În decembrie 1983 am găsit în revista “Ştiinţă şi Tehnică” un articolaş care constituia primul episod din multele care au urmat şi în care Gheorghe Păun, un matematician pasionat de jocurile logice, prezenta un joc necunoscut la noi, cu bile albe şi negre puse pe un caroiaj ortogonal de linii. Iniţial, am crezut că era vorba de jocul de dame, pe care eu îl jucam cu pasiune pe tabla de Şah, folosind pulurile de la table. Dar era cu totul altceva, mi-am dat seama de asta mai tîrziu, urmărind articolele din revistă. Pe atunci, eu jucam Şah de multă vreme, aveam categoria I şi încercam să-mi fac norma de puncte ca să fiu avansat la “candidat de maestru”. Nu numai că nu am reuşit această normă, dar, de la prima partidă de Go, am renunţat complet la Şah, care nu m-a mai interesat.
Cu adevărat dependent am devenit citind articolele aceluiaşi Gh. Păun din altă revistă: suplimentul “Flacăra Rebus”. Asta s-a întîmplat prin vara anului 1984, după ce am terminat facultatea, mi-am luat examenele şi m-am angajat. Pînă atunci, jucasem multe partide cu un prieten, dar acela nu era Go : ne întreceam să facem “garduri” din pietre, închizînd o bucată cît mai mare din suprafaţa de joc. Nu înţelesesem deloc ce era Go-ul. Abia cînd am rezolvat primele probleme de “viaţă şi moarte” şi după ce am pus pe tablă primele partide ale unor profesionişti japonezi, am înţeles că pînă atunci fusesem “alături de problemă”! Mărturisesc că şi acuma, după 25 de ani de jucat, mă simt tot aşa, dar în alt sens, spiritual.

În primăvara anului 1986, am aflat că nu sunt singurul individ din Galaţi care se juca cu nasturii albi şi negri pe tabla cu intersecţii. Într-un număr din revista Flacăra Rebus, am citit că un tip din Galaţi numit Bogdan Creangă a rezolvat, cu o frumoasa şi completă analiză, o problemă de “viaţă şi moarte” şi a cîştigat un exemplar xerocopiat al unui manual de Go. Mai precis, era vorba de “Whats your rating”. Evident că am vrut să-l cunosc pe tip şi, mai ales, să-mi arunc ochii pe o carte adevarată despre Go. Neştiind cum să dau de el, l-am contactat întîi pe Păun, apoi pe George Stihi, care mi-a spus că în fiecare duminică dimineaţa, la ora 10, cîţiva gălăţeni se întîlneau într-o sală a Casei de Cultură a Sindicatelor. În următoarea duminică eram acolo, întrebînd unde este sala clubului de Go. Nimeni nu cunoştea un asemenea club şi nu ştia să mă îndrume. Tot umblînd pe coridoarele şi scările de la intrare, am văzut un puşti, care părea de liceu şi ducea în mînă o sacoşă din plastic. Ei, şi în sacoşă, ce credeţi că am zărit, destul de neclar? Capacul - inconfundabil - al cutiei de carton al jocului de Go. Sigur că l-am “interceptat” şi l-am rugat să-mi spună şi mie unde se duce. Aşa l-am cunoscut pe Sorin Balaban. Apoi, pe ceilalţi: Bogdan Creangă, Kuki Gamulea, Turcu şi doi ingineri de la IMEH, Buzea şi Stratan.
Şi de atunci, joc. Sau mă joc de-a Go-ul, pentru că, tehnic, am rămas destul de rudimentar. Spiritual însă, joaca asta m-a transformat complet, maturizîndu-mă mai bine decît orice experienţă umană pe care am trăit-o.

Clubul de Go îl găsisem, dar greul abia începea. Mi-am dat repede seama că eram cel mai slab dintre jucătorii gălăţeni. Dat fiind că eram mai vîrstnic decît ei, aveam o senzaţie penibilă cînd mă altoiau fără milă şi respect! Cei mai tari pe goban erau Bogdan şi Marian; ei jucau altceva. Eu, cel puţin, nu înţelegeam prea mult din partidele lor. Ne distanţau cam 10-15 kyu, eu fiind, la acea vreme, pe la 20 kyu. Totuşi, se juca relativ puţin la handicap, sau aşa ţin eu minte. Primul la care am cîştigat a fost Stratan. Inginerul ăsta de vreo 40 de ani juca la fel de naiv ca mine şi nu mi-a fost greu să-l depăşesc. Încet-încet am început să cîştig şi la ceilalţi. Dar abia după un an, doi, am reuşit prima victorie la Bogdan. Nu mai ţin minte cînd, dar ţin minte cum: cu 1/2 punct. Şi numai după ce, la o primă socoteală ieşisem bătut cu juma de punct. Dar am descoperit undeva pe tablă un ochi de un punct neacoperit. Am avut o reacţie neobişnuită pentru mine: am strigat în gura mare “am cîştigat!”, fără să mai ţin cont de ceilalţi din jurul meu. Kuki Gamulea şi Turcu chiar şi-au exprimat regretul: “Ai avut un noroc colosal!” a zis Kuki ; “Bulan uriaş” a zis Turcu, deşi în gînd o fi zis “bulangiu”! Pentru mine nu mai conta. A fost prima partidă care m-a marcat din lungul şir al partidelor jucate de mine timp de 25 de ani. Evident că a fost o întîmplare. La Bogdan nu am cîştigat decît foarte rar. Atîta timp cît a jucat, Bogdan a fost mereu mai bun ca mine, iar stilul său de a juca nu l-am putut contracara decît foarte rar şi numai cînd greşea el. Dar aceste lucruri erau irelevante pentru mine. Eu nu voiam să fiu mai tare decît ceilalţi. Eu jucam Go doar pentru senzaţiile pe care le trăiam. Desigur, voiam să cîştig şi mă supăram cînd pierdeam, mai ales cînd pierdeam din prostia mea, dar ceea ce conta pentru mine era doar feeling-ul, emoţia, plăcerea intensă care însoţea fiecare mutare bună (sau care se dovedea, mai tîrziu, bună). Cînd greşeam şi luam bătaie, mă supăram, dar şi atunci senzaţia era placută: doream revanşa, cît mai repede! De aceea spun că acest joc a fost, pentru mine, o experienţă umană neobişnuită: eu jucam doar ca să simt că trăiesc acele senzaţii inefabile, de detaşare completă de lumea urîtă în care eram silit să trăiesc în acea vreme. Era aproape o experienţă de extracorporalitate. Aveam senzaţia că mă pot detaşa de corpul meu fizic. Şi survolam ca o pasăre gobanul, care căpăta dimensiunile unui şes nesfîrşit. Păcat că această senzaţie dura atît de puţin!

Cert este că prin 1986 eram considerat, ca tărie de joc, al treilea jucator din oraş. Singurii la care aveam scor negativ erau Sorin şi Bogdan. Bogdan era studios, citea cărţile pe care le avea şi aplica pe tablă ce învăţa. Juca elegant, căuta forme frumoase, armonioase. Bănuiesc că el credea că va cîştiga dacă va aplica riguros principiile enunţate în cărţi. De fapt, cred că Bogdan încerca să trăiască şi în afara gobanului conform acelor principii. Dacă ar fi continuat aşa cum a pornit, sunt sigur ca Galaţiul ar fi fost acum mult în faţa Brăilei ca valoare în Go.

Sorin era cu totul altfel. El nu prea studia (sau mă înşel eu), dar avea un simţ al direcţiei de joc cu totul deosebit. În fuseki, Sorin juca întotdeauna tenuki, ignora mutarea adversarului, uneori nu răspundea unui kakari şi punea cîteva pietre cărora nu le vedeam menirea. Mult mai tîrziu am înţeles că Sorin prevedea direcţiile de dezvoltare ale unor lupte locale şi-şi planta pietre-ajutor. Nu numai atît: el încerca să conducă lupta în direcţia acelor pietre-capcană. Asta presupunea o înţelegere mult mai profundă decît a mea a ceea ce înseamnă Go-ul. De aceea, eu cred că Sorin avea un potenţial de jucator puternic mai mare decît Bogdan.
Aşa se face că, în primăvara anului 1986, între 30 Aprilie şi 5 Mai, eu şi Sorin am plecat la primul turneu naţional de Go, cel de la Cluj, care a dat primul campion al ţării la acest joc. Desigur, nu am jucat pe tabloul turneului principal, ci doar la OPEN-ul organizat în paralel, în sistem MacMahon. Merită spus că Sorin, cu 5 victorii, a reuşit un foarte bun loc 6 sau 7, din 22 de jucători. Eu am ieşit al 2-lea din coadă (aşa că să nu insistăm!). Primul campion naţional al României la GO a fost un doctorand chinez, Zhang Hai Tao, 3 d, care i-a invins pe rînd pe Radu Baciu, Lucreţiu Calotă şi pe alţii, pe care nu-i mai ţin minte şi care, apoi, vor deveni şi ei campioni. Atunci l-am cunoscut pe Walter Schmitt, 3d, din Timişoara, un moş simpatic, de peste 60 de ani, singurul român cunoscut şi cotat cu rang oficial de către japonezi. Acesta învăţase jocul prin 1940, jucase pînă în ‘45, apoi renunţase, din lipsă de adversari în ţară. Era atunci o vreme în care se juca numai Şah.
Tot atunci, l-am cunoscut personal pe Gheorghe Păun, care mi-a povestit cum a ajuns el să joace Go. Povestea este următoarea: el era asistentul matematicianului Solomon Marcus, la Universitatea din Bucureşti. Acesta participase, cu cîţiva ani înainte, la un simpozion ştiinţific în Japonia, de unde se întorsese cu cîteva cărţi în limba engleză despre jocurile logice, printre care şi una despre GO. I le dăduse asistentului său, care a fost captivat de posibilităţile de dezvoltare a intelectului tinerilor descoperite în jocul de Go. La vremea cînd îmi spunea asta, Gh. Păun avea tăria de joc de cca. 7 kyu. Studenţii lui însă, jucînd cu chinezul mai sus amintit, devenisera mai puternici ca el.

Se poate considera că şi Galaţiul a participat, chiar dacă fără rezultate notabile, la începutul istoriei GO-ului în România.

VN:F [1.1.5_471]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)

Tags:

30
Apr

Iulian Lungu

   Posted by: admin    in Jucatori

Primul contact cu Go-ul a fost cu foarte mult timp în urmă. Eram în clasa a VI-a, însă m-am lăsat repede, pentru că nu aveam cu cine să joc. În 2002, după aproape 15 ani, l-am întîlnit pe Tiberiu Gociu. Avea ca screen saver o partidă de Go (probabil între 2 profesionişti). Aşa m-am reapucat de jucat. Tibi mi-a dat tot ce avea în format electronic despre Go şi mi-a zis: “Daca îţi place jocul, uită-te pe astea”.

Nu pot sa mă mai las de Go. Am făcut pauze de o lună, poate chiar şi mai mult, dar revin şi încep să joc din nou. Aveam 13 ani, cînd am citit prima dată despre Go. Într-un almanah, cum se făceau pe vremea comunismului. Calendare cu 356 de pagini prinse în perete, cu ziua pe o parte a foii, iar pe cealaltă cuvîntările tovarăşului. Nu ştiu cum, dar au scăpat şi un articol despre Go. I-am zis repede mamei că vreau jocul, că e cel mai mişto. Atunci a fost magia. Şi acum sunt probabil sub vraja de atunci.

Cînd Tibi a văzut că mă ţin de Go, m-a dus la clubul de la CCSG. În perioada aia jucam cel puţin 10 partide pe săptămînă pe net. Apoi mi-am dorit să cîştig măcar o diplomă la concursuri. După, am vrut un trofeu. Acum, că am din fiecare cîte ceva, nu vreau decît să joc din ce în ce mai bine.
Cînd l-am ajuns pe Tibi din urmă, m-am uitat spre Codrin şi Sandu. Uau ! Dacă aş reusi să cîştig şi la ei … Şi am reuşit … după cîţiva ani. La club, Codrin este “gînditorul” :) joacă cel mai concentrat din toţi. Sandu ştie mai multe, dar îşi pierde răbdarea. Tibi este sufletul clubului. El ne strînge pe toţi. Profu’ (Emilian Dima) îşi maschează planurile de pe tablă prin vorbe, să te ameţească. Costel e tare şi el … însa nu ştiu ce e cu el, că deşi vine la club, nu prea are chef să joace. Laurenţiu … el! Cu el o să joc, că e de tăria mea. Ce bine că am cu cine să joc fără să pun pietre, ca la Tibi. Am luat bătaie totuşi, dar data viitoare ştiu cum să fac să cîştig. Cam aşa vedeam eu atunci lucrurile.

Dacă Tibi mi-a redeschis apetitul pentru Go după atîţia ani, Codrin şi Sandu m-au făcut să-mi doresc să joc din ce în ce mai bine. Concursurile care s-au organizat la Universitatea “Dunarea de Jos” şi la CCSG au fost şi ele foarte importante. Apoi cele de la Brăila, Amara, Bucureşti, Timişoara, Drobeta.

Adversarii mei preferaţi sunt Tibi, cînd bea bere, Codrin, cînd trebuie să-şi apere o nouă poziţie obţinută de curînd în CIV, Sandu, cînd nu e în concurs. Pe toţi i-aş “bate” cu plăcere :) .

Ţin minte că aveam 8 kyu şi jucam într-un concurs organizat la CCSG. Codrin vroia sa facă o colecţie de kifu din concurs şi m-a întrebat: “Ai cîştigat? Pune-o din nou pe tablă. Poţi?”. Atunci am reuşit pentru prima dată să pun pe tablă primele 80 de mutări dintr-o partidă (partida a fost cu Profu’). Îmi mai aduc aminte de prima partidă pe care am cîştigat-o la Tibi, jucată în timpul programului de muncă, folosind un soft de reţea, pe tabla de 13×13. Mai ştiu de o partidă cînd am batut primul danist (Cenuşe), şi încă vreo 10 în care puteam să cîştig în faţa unor danişti, dar am pierdut la mustaţă. Şi, da, îmi amintesc că mi se părea dificil şi nepractic să agăţi piatra între arătator şi mijlociu. Acum, nu mai pot altfel.

Mai joc, dar nu am timpul dinainte. De ce joc? Pentru toate amintirile de mai sus şi pentru că îmi place.

VN:F [1.1.5_471]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)

Tags:

30
Apr

Iulian Ilie

   Posted by: admin    in Jucatori

Raspuns la interviul lui Codrin

În 1988 l-am cunoscut pe Bogdan Creangă. El m-a iniţiat, cu el am jucat prima partidă şi am participat împreună la primul turneu de Go desfăşurat în acelaşi an, la Eforie Nord, în septembrie.

Sunt şi un jucător pasionat de Şah. M-au atras jocurile minţii, iar Go-ul mi se pare acum jocul suprem de tactică şi strategie.

La club, i-am cunoscut pe Sandu Theodor, pe Sorin Balaban, Liviu Nestor, Nicolae Mandache, poate au mai fost şi alţii, dar nu îi mai ţin minte.

Nu am avut un anume model, mi-a plăcut jocul în sine şi am încercat să evoluez în propriul meu stil. A fost o perioadă, vara lui 1989, cînd am jucat multe partide cu Liviu Nestor, aproape zilnic, la măsuţe, pe faleză.

Adversari preferaţi? Radu Baciu, Dan Preotescu, Viorel Boboc, Jim, Toma Iulian … persoane pe care le-am întîlnit în confruntări directe, la concursuri. Nu le-am urmărit stilul de joc în mod particular, dar au fost confruntări, uneori şi în afara concursului, cînd, în urma analizelor de partidă, am remarcat anumite concepţii şi tactici ale fiecăruia.

Am participat la destul de multe turnee, pe unele chiar le-am organizat. În 1992, prima finală de Campionat Naţional organizată la Galaţi şi sponsorizată în întregime (cazare şi masă pentru participanţi) a avut printre cei 8 finalişti pe Mihai Bîscă, pe Lucreţiu Calotă, pe Lucian Deaconu, Cătălin Ţăranu, etc.. În 1993, am organizat şi finala Cupei României, tot la Galaţi, cînd, în concursul Open, am şi cîştigat locul al III-lea şi am obţinut astfel primul meu premiu: o cămaşă cadou.

La un concurs, în Bucureşti, am jucat cu un 2 dan, un japonez, ataşat al ambasadei. Eu aveam 1 kyu. Ne-am înţeles în engleză. Am avut un review al partidei foarte relaxant şi plăcut. A rămas o amintire specială.

Încă mai joc Go, mai mult pe internet. A rămas definitiv un hobby, pe care îl practic cu plăcere.

VN:F [1.1.5_471]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)

Tags:

30
Apr

Emilian Dima

   Posted by: admin    in Jucatori

Cred că am auzit prima dată de Go la începutul anilor 1980, la facultatea de matematică din Bucureşti, unde descopeream în sălile de seminar table umplute cu x şi 0 … Am fost 2 ani coleg de grupă cu Cristian Cobeli, din Vatra Dornei, care era un jucator cunoscut în acea perioadă, şi cu Zang Haitao … cel care a introdus Go-ul în facultate şi în căminele studenţeşti din Bucureşti, la începutul anilor 80.

În 1990, din curiozitate şi ambiţie, am început să joc cu colegul Marian Baroni, actualmente profesor de matematică la liceul C.F.R. din Galaţi. Partidele noastre cred că erau la nivelul 20 kyu, dar suficient de interesante.

O întîmplare fericită a fost de a mă întîlni pe stradă, în vara lui 90, cu Bogdan Creangă, care a observat că duceam la subţioară cutia aceea roşie a primului joc făcut de J.E.C.O. … va mai amintiţi? Bogdan Creangă m-a introdus în cercul de jucători format din Sandu Teodor, Iulian Ilie, Sorin Balaban, la care s-au adăugat în scurt timp Codrin Vasiloancă şi Costel Pintilie. Curînd a apărut şi Cristi Zamfirache şi au mai fost şi alţii, cu apariţii episodice.

În acea perioadă, datorez mult lui Teodor Sandu, cu care am jucat în anii 90-91-92, în cartierul Micro 40.

Am participat în 92 la un turneu la Galaţi organizat de Ilie Iulian, cînd am ocupat locul al III-lea în a doua grupă valorică, fapt consemnat şi în Viaţa Liberă din 24 nov. 1992 (am şi articolul … ha, ha!). În 1993, în primavară, am fost la un turneu, la Vatra Dornei, cu Pintilie Costel şi Teodor Sandu. În acea perioadă, eram 8 kyu.

Anul 1995 a fost foarte important, pentru că s-a închegat mai bine clubul prin apariţia strălucită a lui BOB Lamming (1 dan), din San Francisco, aflat într-o aventură la gurile Dunării. Oare ce mai face? În acel an, a fost un concurs naţional important la Universitate, la organizarea căruia mi-am adus şi eu o oarecare contribuţie.
În anul 1998, s-a născut fetiţa mea, Ioana, şi, din motive evidente, nu am mai avut timp pentru deplasări o bună perioadă. În august 2005 şi 2006, am participat la concursurile de la Amara de Slobozia, iar în 2006 am luat un micuţ trofeu, singurul dealtfel, la care ţin foarte mult.

Raspuns la interviul lui Codrin

Cred că acum am o tărie de joc de 3 kyu. Joc destul de mult pe internet, pe IGS (cu id-urile emGO şi EmGo), iar pe KGS cu id-ul Pelikan.

Pentru mine, Go-ul este un exerciţiu intelectual şi o oglindă a propriului EU. Acest joc m-a ajutat să-mi fac şi cîţiva prieteni. Sunt convins că voi juca în continuare. Îmi place, pur şi simplu. Vreau să joc mai bine. Dar pentru asta ar trebui să studiez, ceea ce nu prea fac, din păcate.

VN:F [1.1.5_471]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)

Tags:

30
Apr

Cristian Zamfirache

   Posted by: admin    in Jucatori

Raspuns la interviul lui Codrin

M-am întîlnit cu Go-ul prin liceu (cred că era prin ‘88) cînd un amic, cu care exploram calculatoarele şi jocurile logice, a venit cu o cutie în braţe. Era acel set cu piese de carton, iar noi am citit la repezeală regulamentul, care încăpea pe o foaie, şi am dat drumul primei partide. Îmi închipui ce inţelegeam noi atunci, dar oricum concluzia a fost că jocul e dezamăgitor. Şi timp de vreo 2 ani nu m-am mai atins de el. După care am descoperit că şi colegul meu de bancă ştia să joace. Şi ca să ne mai treacă plictiseala în anumite ore, am început să mîzgălim foi de matematică. Cum luam bătaie sistematic, am căutat o metodă să îmi îmbunătăţesc nivelul; şi am găsit “Iniţiere în Go”, a domnului Păun. După o primă lectură, am făcut faimosul test de la sfîrşit şi am descoperit bucuros ca deja am o tărie de cam 1 dan !
Cam în acest punct am avut contactul cu realitatea: într-o zi, ne-a găsit Bogdan Creangă pe faleză, jucînd o partidă. A zîmbit puţin cînd i-am spus “rangul” meu şi mi-a spus să pun 9 pietre pe tablă. Rezultatul … evident! Însă tot răul spre bine, pentru că Bogdan mi-a indicat drumul spre club. Şi apoi, drumul comun parcurs de mai toţi: concursuri, studiat cărţi trase la Xerox de domnul Stihi şi împrumutate cu generozitate, progrese uneori mai lente, alteori mai rapide, şi o lungă listă de oameni care mi-au lăsat amintiri plăcute.

Întotdeauna am fost atras de jocurile care puteau pune cîtuşi de puţin mintea la contribuţie. Începînd cu cele logice, trecînd prin Şah, unde cred că numai un accident m-a oprit din drumul spre competiţii, şi terminînd cu Go-ul. A rămas Go-ul, pentru că, dincolo de atracţia intelectuală, întotdeauna am văzut în el o anumită armonie şi frumuseţe. Iar aspectul acesta mă face să mă reintorc la el şi acum, cînd timpul liber îmi este mult mai redus. Dar nu pot să neglijez o altă latură, descrisă în « Hikaru »: în Go, progresul este legat de existenţa unui rival. La mine aşa a fost: ambiţia de a depăşi acesti rivali a produs cele mai spectaculoase progrese.

Clubul era cel de care-şi aduc aminte şi ceilalţi: Bogdan Creangă, Iulian Ilie, Costel Pintilie, Sandu Teodor, Emilian Dima, Marian Zilisteanu (brăilean, student în Galaţi). Era mult entuziasm în jocul începătorilor şi multă dorinţă din partea celor mai buni în a ne ajuta să progresăm.

Aproape toţi adversarii din faţa tablei mi-au lăsat amintiri plăcute. Şi avînd în vedere că nu sunt profesionist, asta a contat mai mult decît contribuţia lor la progresul meu. O primă menţiune ar fi la adresa lui Bogdan Creangă, fară de care nu aş mai vorbi acum despre Go. Şi al cărui stil riguros îl reţin şi astăzi. Apoi Marian, de a cărui contribuţie la progresul meu iniţial îmi aduc aminte. Nu pot să-i trec cu vederea pe Iulian Ilie, unul dintre liderii acelui moment, şi pe Sandu, care ulterior a fost foarte legat de progresul meu. Tot atunci am început prietenia cu Pintilie Costel, prietenie care mai rezistă şi acum şi care s-a întins dincolo de graniţele jocului. După care a urmat studenţia la Bucureşti, pe care datorită mai multor factori (nucleul de jucatori puternici, timpul pe care-l aveam la dispoziţie, existenţa constantă a concursurilor) aş numi-o « perioada de aur » a evoluţiei mele. Aici, cel mai mult m-a ajutat grupul de brăileni şi în special Florentin Beznea, cu care am jucat constant pe tot parcursul facultăţii. Pentru mine, el a fost primul motor care m-a împins spre a studia mai mult. Iar spre sfîrşitul perioadei, îi ţin minte pe băieţii de la Sakura, Dragoş Băjenaru şi Vali Gheorghiu. Deşi erau peste nivelul meu, în mod inexplicabil pentru mine continuau să accepte să jucăm şi să-mi explice unde greşeam.

Nu cred că am avut adversari preferaţi, sau antipatici. Dar îi ţin minte pe cîtiva. Sandu Teodor, al carui stil de a se băga în orice moyo mă enerva la culme (în mod constructiv). Mult din entuziasmul meu de a juca era legat de acest handicap: invada peste tot, iar eu nu reuşeam să-i prind grupurile. Mai tarziu am aflat că stilul ăsta (cu diferenţele date de rang) e practicat şi de unii profesionişti de top. Cert este că atunci cînd am reuşit să-l depăşesc, ceva s-a rupt în entuziasmul meu. O lungă perioadă mi-a pierit cheful să mai joc.
Corina Ţarină : cu ea am progresat multă vreme cot la cot. Ştiu că fiecare întîlnire cu ea în concurs avea pentru mine o miză deosebită: era examenul în urma căruia îmi spuneam dacă am progresat în ultima perioadă, sau nu.
Cu Florentin Beznea jucam mult în cămin. Iar în concurs, erau mari orgolii la orice întîlnire directă. Dar îi urmăream rezultatele partidelor şi mă bucuram de victoriile lui ca şi de ale mele.

De participat, am participat la aproape toate turneele organizate în Bucureşti pe perioada studenţiei. Şi prin provincie, în limita banilor disponibili. În mod deosebit îmi aduc aminte de un Campionat Naţional pe echipe la Braşov, unde cu Bob Lamming la prima masa şi cu puţin noroc am reuşit un loc pe podium. Şi de Congresul de Go de la Tuchola în ‘95, care a fost aproape prima mea ieşire în străinătate. Dintre partide, mi-au rămas în minte două, pe care le-am cîştigat (acum pot să recunosc) fără alt merit decît acela de a mă ţine de adversari precum buldogul. Una la Bogdan Cîmpianu (el era 3 dan, eu 1 kyu). Bogdan îşi făcuse un mare moyo central, în stilul lui, iar eu am cîştigat spre final cu o străpungere norocoasă. Mai păstrez şi acum gustul victoriei: bătusem un 3 dan în concurs! O alta cîştigată la Radu Baciu (el 4 dan, eu tot 1 kyu). Radu, într-un semeai, alesese o variantă incorectă, deşi ulterior mi-a demonstrat că o calculase şi pe cea bună. Nu ştiu ce a fost: oboseala, presiunea jocului, sau poate uşoara relaxare dată de diferenţa de valoare dintre noi? Cert e că a pierdut, iar eu am clamat fericit victoria. Chiar prea fericit, pentru că am fost puţin arogant în comentariile post partidă, lucru de care mi-e ruşine şi acum. Puţin respect faţă de ceea ce însemna Radu şi faţă de ceea ce se întîmplase în partidă, s-ar fi cerut. Dar, la momentul acela, din păcate, nu prea cunoşteam termenul respect.

O amintire amuzantă : într-o zi, jucînd pe faleză (eram în perioada de maximă performanţă), m-am întîlnit cu un fost cunoscut din perioada mea şahistă. El, o persoană dealtfel de o capacitate deosebită, continuase cu şahul şi era deja maestru, sau chiar maestru internaţional. M-a întrebat de ce m-am lăsat de Şah şi de ce m-am apucat de Go şi reţin figura lui mirat-neîncrezătoare cînd i-am spus că Go-ul are o adaîcime şi o frumuseţe pe care n-am văzut-o niciodată la Şah. Mă rog, asta era (şi este) părerea mea. Dar avînd în vedere că n-am fost un şahist strălucit, aici s-ar putea găsi oameni care să mă contrazică.

Am revenit la Go, dupa o lungă pauză. Însă am abandonat aspectul competiţional. Am încercat să merg la concursuri, dar mereu s-a găsit ceva mai important de făcut. Aşa că mă mulţumesc cu jucatul neoficial, în special pe Internet. Iar entuziasmul este legat în special de dorinţa de a juca partide mai frumoase şi foarte puţin de a învinge pe cineva, sau de a obţine un anumit rang.

VN:F [1.1.5_471]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)

Tags:

23
Mar

Nicolaie Lucian

   Posted by: admin    in Jucatori

Născut la data de 1 Decembrie 1988 în Brăila

A cunoscut jocul de Go de mic, după cum se vede din impresionanta listă de competiții la care a participat.

Mai precis a întâlnit Go-ul în 1995 , având-o ca profesoară (de go ) pe Lili Iacob .

În 97 a participat pt prima dată la un campionat european de juniori, în 98  obținând locul 6 la Cannes . În 99 tot la sub 12 ani cu locul 4 este doar la un pas de podium.

În 2000 cum se aștepta toata lumea… la Sinaia  câștiga locul 7 :).

Obţine câteva  e titluri de campion național. (De completat cu date precise) .

În 2009 câştigă campionatul de tineret (sub 25 de ani).

În palmares mai poate fi amintit :

Campion național la blitz (undeva prin 2006 ) locul 2 la perechi 2005 (probabil)

Campion european la 9X9 2008 Leksand.

Ultima performanță ar fi locul 1 la grupa b de la calificările ing (Feb 2009) .

Momentan a luat-o pe alt drum , alegând să promoveze go-ul şi prin Bucureşti .Predă Go şi la copii ( scoala 179) dar şi la studenți .  Cu copii a participat la Campionatul European de la Banja Luka iar câțiva dintre ei dau speranțe că poate vom mai avea un campion european  la sub 12.

Go Player rated 1D within the European Go Federation database

Participations to the European Go Championships:

  • 2008-08-04,52nd European Go Congress (second week),Leksand,SE

  • 2008-08-02,52nd European Go Congress (weekend tournament),Leksand,SE

  • 2008-07-27,52nd European Go Congress (first week),Leksand,SE

  • 2007-12-01,Japanese Ambassador Cup,Bucuresti,RO

  • 2007-11-10,Domenii Cup,Bucuresti,RO

  • 2007-10-13,Romanian Championship Qualification,Bucuresti,RO

  • 2007-09-08,Braila (RO) 08 Sep 2007,Braila,RO

  • 2007-08-23,Club Rapid,Braila,RO

  • 2007-05-13,Romanian Cup Semifinal,Braila,RO

  • 2007-03-24, Female Championship Side Tournament, Braila, RO

  • 2006-12-16, Romanian Students Championship, Braila, RO

  • 2006-11-03, Romanian Championship Qualification, Brasov, RO

  • 2006-09-30, European PandaNet-Toyota Tour, Bucuresti, RO

  • 2006-08-20, Romanian Youth Championship Final, Slobozia, RO

  • 2006-08-18, Romanian Youth Championship Qualification, Slobozia, RO

  • 2006-08-05, 50th European Go Congress (weekend tournament), Frascati, IT

  • 2006-07-30, 50th European Go Congress (first week), Frascati, IT

  • 2006-03-18, Ing Memorial Side Tournament, Sinaia, RO

  • 2006-02-12, Winter Cup Preliminary, Braila, RO

  • 2006-01-14, Romanian Ing Cup, Bucuresti, RO

  • 2006-01-06, Atari Club Tournament, Braila, RO

  • 2005-12-24, Christmas Cup, Braila, RO

  • 2005-12-03, Romanian Under 25 Championship, Braila, RO

  • 2005-11-26, Domenii Cup, Bucuresti, RO

  • 2005-10-28, Romanian Championship Qualification, Brasov, RO

  • 2005-10-09, Romanian Youth Championship Final, Braila, RO

  • 2005-10-08, Romanian Youth Championship Qualification, Braila, RO

  • 2005-10-01, Atari Club Tournament, Braila, RO

  • 2005-08-26, Balkan Championship, Turnu Severin, RO

  • 2005-08-25, Balkan Youth Championship, Turnu Severin, RO

  • 2005-08-24, Balkan Team Championship, Turnu Severin, RO

  • 2005-08-13, Olympia Cup, Slobozia, RO

  • 2005-04-10, Romanian Cup Preliminary, Braila, RO

  • 2005-04-02, Romanian Cup Preliminary, Galati, RO

  • 2005-03-26, Braila (RO) 26 Mar 2005, Braila, RO

  • 2005-03-13, Romanian Cup Preliminary, Braila, RO

  • 2005-03-04, European Youth Championship 2005, Kosice, SK

  • 2005-02-20, Galati (RO) 20 Feb 2005, Galati, RO

  • 2005-01-30, Romanian Cup Preliminaries, Braila, RO

  • 2004-12-24, Christmas Cup, Braila, RO

  • 2004-11-20, Youth Club Tournament, Braila, RO

  • 2004-10-02, European Pandanet-Toyota Tour, Bucuresti, RO

  • 2004-08-22, Romanian Under 16 Championship Final, Slobozia, RO

  • 2004-08-21, Romanian Under 16 Championship Qualification, Slobozia, RO

  • 2004-05-08, Romanian Cup Semifinal, Braila, RO

  • 2004-04-04, Romanian Cup Preliminaries, Galati, RO

  • 2004-03-28, Romanian Cup Preliminaries, Braila, RO

  • 2004-02-21, Romanian Cup Qualification, Braila, RO

  • 2004-02-08, Winter Cup, Braila, RO

  • 2003-11-08, Romanian Youth Championship (under 16), Braila, RO

  • 2001-03-02, European Youth Championship 2001, Ustron, PL

  • 2001-02-18, Romanian Cup Preliminaries, Braila, RO

  • 2001-02-03, Romanian Youth Selections, Braila, RO

  • 2001-01-27, Romanian Cup Preliminaries, Braila, RO

  • 2000-09-09, Youth Tournaments, Turnu Severin, RO

  • 2000-08-23, Romanian Youth Championship (under 18), Efforie Nord, RO

  • 2000-08-21, Romanian Youth Championship (under 16), Efforie Nord, RO

  • 2000-04-08, Romanian Cup Quarterfinals, Braila, RO

  • 2000-04-01, Romanian Youth Championship (under 14), Slobozia, RO

  • 2000-03-26, Romanian Cup 1/8-final, Braila, RO

  • 2000-03-03, European Children Championship 2000, Sinaia, RO

  • 2000-02-20, Romanian Cup Preliminaries (round 4), Braila, RO

  • 1999-09-11, Romanian Children Championship, Turnu Severin, RO

  • 1999-02-19, European Children Championship 1999, Cannes, FR

  • 1999-01-30, Children Representants Selections, Braila, RO

  • 1998-12-12, Romanian Team Open, Braila, RO

  • 1998-08-03, 42nd European Go Congress (rounds 6-10), Mamaia, RO

  • 1998-07-26, 42nd European Go Congress (rounds 1-5), Mamaia, RO

  • 1998-02-27, European Children Championship 1998, Cannes, FR

  • 1997-09-27, GPE, Bucuresti, RO

  • 1997-03-07, European Children Championship 1997, Bratislava, SK

VN:F [1.1.5_471]
Rating: 10.0/10 (2 votes cast)

Tags:

17
Mar

Liliana Iacob

   Posted by: admin    in Jucatori

Lili este profesoara de fizica in Braila.
In 1993, a invatat sa joace GO de la Iulian Toma, odata cu primii sai elevi: George Ghetu, Dan Iugulescu sau Marius Danila.
Are in palmares titluri de campioana nationala, unul de vicecampioana europeana la perechi si chiar o participare la Campionatul Mondial de Perechi, alaturi de mentorul sau – dr. Toma.
Principala realizare a Lilianei ramane perseverenta si eficienta cu care invata sa joace GO noi si noi generatii de copii din Braila, din randurile carora cu siguranta va mai aparea un nou campion European, in orasul dunarean.

VN:F [1.1.5_471]
Rating: 10.0/10 (1 vote cast)

Tags:

17
Mar

Theodor „Teddy“ Toma

   Posted by: admin    in Jucatori

Nascut la 31 ianuarie 1996, in Braila.
Teddy este multiplu campion national la juniori si a castigat anul trecut in Olanda, cel de al doilea tillu de campion european la juniori under 12, pentru Romania, dupa un parcurs impecabil, 6 victorii din 6 runde.
Evolutia lui Teddy ne arata ca in GO-ul romanesc incepe sa prinda contur o traditie, aceea a transmiterii pasiunii pentru acest joc in familie. Tinerii “optzecisti”, cei care au invatat GO, la inceputul anilor ’80, din paginile revistelor “Stiinta si tehnica” si “Flacara Rebus” sunt acum parinti si se straduiesc ca urmasii lor sa ii depaseasca prin performanta. Doctorul Toma este unul dintre acestia si grija cu care se ocupa de pregatirea fiului sau este un exemplu de urmat.

VN:F [1.1.5_471]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)

Tags:

17
Mar

Alexandru Georgian Iacob

   Posted by: admin    in Jucatori

Nascut la 15 ianuarie 1998, in  Braila.
Este un produs al scolii brailene de GO si unul dintre numerosii membri ai “clanului” Iacob-ilor.
Elev in clasa a III-a, Alexandru a inceput sa studieze GO cu ….matusa Liliana si rezultatele nu s-au lasat asteptate: dublu campion national la categoriile sub 8 ani si sub 10 ani si locul 9 la prima participare la campionatul european de juniori de anul acesta, la sub 12 ani.

VN:F [1.1.5_471]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)

Tags:

17
Mar

Costel Pintilie

   Posted by: admin    in Jucatori

costelNascut la data de 7 februarie 1964, in Galati.In 1983, a intrat in lumea GO-ului, pe usa deschisa de dl. dr.mat. Gheorghe Paun, in revistele Stiinta si Tehnica, Rebus. Primul contact cu comunitatea jucatorilor de GO a fost cu Bogdan Creanga, in 1990, care dupa o partida de test, il infringe cu 9 pietre handicap. Comentariul celor doi jucatori la incheierea acestei partide a fost diametral opus: Costel:     Incredibil!!!Bogdan:   Infiorator! A activat temporar in organizarea clubului din orasul natal, gazduind intilnirile jucatorilor galateni, timp de un an, in sufrageria apartamentul sau. La inceputul anilor ’90, se arunca, cu entuziasm si…naivitate, in organizarea unei semifinale a Cupei Romaniei, eveniment care ar fi fost un fiasco total fara ajutorul profesorului Emilian Dima.A fost jucator activ in perioada 90 - 94, participand la majoritatea concursurilor organizate in tara, performanta maxima fiind ocuparea locului al III lea, la Campionatul National pe echipe desfasurat la Brasov, impreuna cu Bob Lamming, Sandu Teodor si Bogdan Creanga.Dupa o pauza de 4 ani, ani revine sporadic in competii.In 1998 fondeaza grupul de discutii rgo, din dorinta de a crea un cadru informal de comunicare intre jucatorii romani de GO.

In prezent, membru al clubului Dunarea

Raspuns la interviul luat de Codrin

-In ce an ati avut primul contact cu go-ul si in ce imprejurari?
>1983 pe patul spitalului militar galati, nu aveam altceva de facut decit sa citesc, si am dat peste o problema de go in stiintza si tehnica, povestea, e lunga, va continua

-Care erau conditiile de joc?
>Care conditii de joc? mai tirziu un goban de placaj shui, si pietrele… puluri de table, alta poveste, dar mai scurta

-Motivati-va atractia pentru go.
>ADN bre, probabil.

-Ce jucatori ati intilnit la primele contacte cu clubul de go?
>Bogdan Creanga.
Dupa prima partida, replicile noastre au fost
Eu… INCREDIBIL.
El… Infiorator.

-Ce jucatori v-au influentat evolutia ulterioara?
>Eu influentzat? Never.

-Care v-au fost adversarii preferati? Cum le-ati descrie stilul de joc?
>Aia care joaca repede, ca sa nu ma plictisesc. Dar un partener de joc placut A fost Z.B.ul. (Sau se scria Zebeul?)

-La ce turnee de go ati participat? Ce partide v-au ramas in memorie?
>Intre 91 si 94 cam la tot ce misca, culminind cu EGC Tuchola, apoi pauza, am revenit la cel de la Mamaia, si de atunci pur ocazional. Partida cu Albu cind m-am incapatzinat pe un Ko de juma de punct, si am ingonrat un kodate de am pierdut o coada de vreo 14 pietre.

-O amintire speciala legata de go?
>Frank Berkenkotter.

-Inca mai jucati go? De ce?
>Da. Degeaba.

VN:F [1.1.5_471]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)

Tags: