Luna trecută făceam o prezentare a jocului Age of Wushu, care se voia succintă, dar care s-a lungit avînd în vedere complexitatea jocului. Articolul ar fi trebuit să prezinte şi detalii despre Go în acest MMPORPG, dar nu prea mai era loc, şi în plus în cele trei zile/şase ore cît pierdusem pe joc, nu prea prinsesem tot mersul.

Acum după trei săptămîni pot spune că în mare m-am lămurit, deşi mai sînt detalii de aflat.

Concluzii

-Prezentarea regulilor de joc este insuficient de clară pentru a putea realmente învăţa să joci Go din Age of Wushu.

-În principiu, pentru a avansa în grad la Go în joc trebuie să rezolvi probleme de Go de diverse dificultăţi şi genuri, dar numărul de probleme este destul de limitat pentru a putea avansa cu adevărat şi în jocul de Go. Probabil vei învăţa mai mult Go din Wushu decît pescuit agricultură sau arte marţiale, dar ce vei învăţa va fi (aproape) la fel de util ca şi în celelalte profesii, adică inutil, aproape inutil.

-Problemele sînt de toate categoriile, dar foarte multe sînt mult prea complexe pentru a fi rezolvate de un începător, aşa că pe unul probabil interesat de joc, dificultatea excesivă îl poate descuraja.

-O mai mare descurajare poate veni din faptul că multe probleme/soluţii sînt greşite. Probabil mă înşel, la problemele de nivel mai mare, dar sigur sînt şi cîteva de nivel de bază pe care le consider greşite.

În mare, consider că în ideea de promovare a Goului, implementarea defectuoasă eşuează lamentabil.

În fine, trecînd peste critici, nu îmi rămîne decît să fac o prezentare a detaliilor de joc.

Activităţile în joc sînt împărţite în patru categorii, Cultură, Colectare, Manufactură, şi Piaţă. La ultima sînt incluse divinaţia şi cerşeala, no comment… la manufactură Bucătar, Croitor, Farmacist (să zicem, deşi numele este făcător de otravă), Meşteşugar, Fierar şi Herbalist. La categoria asta evident am ales bucătar, şi nu pot alege a doua pînă prima nu ajunge la nu ştiu ce nivel 9, o utopie, din moment ce nu cred ca am trecut de 2. La colectare poţi practica toate cele 5 profesii, Pescar, Tăietor de lemne, Fermier, Vînător şi miner.

În fine, Cultura are patru opţiuni, din care poţi alege doar una. Jucător de Go, ceea ce am şi ales, evident, Muzician, Pictor şi Intelectual.

Ei bine, fiecare din aceste 17 ocupaţii are un panou personal pentru detalii printre care şi o bară de progres. De exemplu la tăietor în afară de bară mai e o listă cu regiunile şi tipurile de copaci ce pot fi găsiţi în fiecare regiune.

 

La bucătar o listă de reţete şi ceva mai multe butoane,  două fiind cu servicii şi atribute pietre preţioase, care nu ştiu ce fac, unul de gătit, şi unul de …. Gătit Fin  🙂

 

La gătit, dacă pentru reţeta selectată ai în ţoşcă uneltele şi ingredientele necesare, ai produs haleaua instant. Ei nu instant, că pentru fiecare operaţiune este o bară de progres rapidă, care chiar dacă te ţine doar vreo 3 secunde, este o frînare inutilă a jocului. Gătitul fin este un fel de joc din ala 3 în linie, pe care îl joci şi cu bucătarul cînd îl iei la duel. N-am înţeles la ce foloseşte.

Mai există în altă parte un panou cu embleme pentru fiecare activitate în parte, embleme ce le obţii la fiecare trecere de nivel. Am ajuns aproape la jumătate din embleme dar cum urcînd în rang necesarul de puncte creşte exponenţial, probabil abia am facut vreo 10 procente sau mai puţin.

Din cîte se vede, jocul, la categoria asta de activităţi este un fel de FarmVille. Deosebirea este că aici nu ai totul într-o singură fereastră, unde clicăieşti, ci trebuie să te mai şi plimbi pe hartă pentru diversele locaţii. E drept, decorurile sînt fascinante. E chiar relaxant să îţi vezi personajul alergînd printre munţi şi dealuri multicolore, şi clădiri asiatice de pe vremuri. Dar numai pentru o vreme.  De exemplu la tăietor, te duci la un copac, dai clic pe el… bară de progres… dai iar, … bară de progres… mai dai una, si apoi gata, tre să cauţi alt copac undeva pe hartă. Şi te plimbi… 🙂  La pescar poţi lua de vreo 20 de ori dintr-un banc de peşte, dar procesul e mai complicat, nu dai doar un clic, mai dai vreo 5 ca sa mulinezi, şi unu ca să pui în sac.   Şi ajungînd la Go.

Jocul are o hartă care simulează China de acum un mileniu, aşa de pamplezir e împărţită în 5 regiuni care cuprind fiecare, 3 sau 7 zone.

Una are 6 deci 26 în total, şi în fiecare zonă sînt cîte 5, sau zece jucători.

Fiecare îţi dă o problemă, o rezolvi, iei 100 sau mai multe puncte şi gata, te duci la altu, dar unii au aceeaşi problemă ca alţii. Poţi reveni să refaci problema după ce ieşi de pe planşă (zonă). Deci se ajunge la ideea de Farmville. Rezolvi aceleaşi şi aceleaşi probleme plimbîndu-te pe hartă. Jumate din zone sînt innacesibile momentan, deci mai tîrziu în joc pot fi accesate şi alte probleme probabil.

Mai e de spus că fiecare profesie are cîte un shifu pe hartă, probabil se traduce maestru, de la care poţi solicita să fii acceptat ucenic şi de la care poţi cumpăra materiale şi cărţi. Aşa ca fapt divers, pe hartă Go Shifu se numeşte Weiqi player, restul jucătorilor numindu-se Chess player. Jucător de Şah.

Pe lîngă echipamentul de joc, fără de care nu poţi juca cu NPC, adică rezolva probleme, acesta mai vinde şi cărţi, numite diagrame. După ce le cumperi, te duci în inventar, click dreapta, asta înseamnă că o citeşti… bară de progres, dispare din inventar şi gata ai citit-o. Adică practic o vei citi cînd întîlneşti un NPC cu problema respectivă. Dacă nu ai mai rezolvat problema aia, şi ai cartea citită, în loc de butonul Start, ai butonul Demonstraţie.

Şi vei vedea ordinea mutărilor în secvenţa considerată corectă. Dacă nu ai reţinut, şi ai greşit rezolvarea, poţi intra iar pe NPC, şi vezi iar demonstraţia. Dar dacă revii a doua zi şi ai uitat… nu ştiu dacă mai poţi vedea demonstraţia undeva. Eventual la alt NPC cu aceeaşi problemă. Dar na, cele care se repetă sînt în general de bază. Frustrant este că la poziţiile simetrice nu sînt acceptate ambele variante, ci numai una, aşa că tre să testezi.

În caz de rezolvare corectă…

Cam aşa arată explicaţia unei..cărţi

Mai există şi nişte clasamente generale, adică top 100 pentru fiecare activitate, dar nu am idee cum se ajunge acolo, şi nici ce prea înseamnă valorile din tabele.

Un ultim detaliu este că se poate juca şi contra altor jucători umani. Cînd te întîlneşti cu un personaj, din joc sau alt jucător uman, şi îl atingi cu cursorul, i se va activa iconiţa şi bara de progres sus pe centrul ecranului. Cu click dreapta pe iconiţa jucătorului uman, poţi alege una din cele peste zece acţiuni, de la a îi verifica echipamentul şi informaţia, la a face comerţ, pînă la a juca Go. Poţi solicita acest lucru oricărui alt jucător, chiar dacă el are altceva la cultură, muzică pictură sau intelectual. Cam aşa arată gobanul.

 

Cam închis la culoare, cam prea mic, bar de info ocupînd din spaţiu cînd putea fi plasată în lateral unde e loc gol, dar arată totuşi binişor.

Nu ştiu cîţi şi preferă această variantă de a juca Go, pentru că nu e nici pe departe ceea ce este un server de Go.

Probabil voi mai reveni cu un articol cu ceva comentarii pe seama seriei de probleme, dar despre Goul în Age of Wushu nu se mai pot spune multe. Oricum, şi aşa este pe departe cel mai copios comentariu din seria Goul în cărţi şi filme.

O lista cu problemele şi rezolvările lor este oferită de altcineva online pe un forum.

Ca fapt divers, NPCul pe care întîmplător l-am ales pentru a poza, dialogul de acceptare a partidei/ptoblemei, este ciung. Se pare că omul şi-a întîlnit naşul în dueluri, şi s-a lăsat de săbii, apuncîndu-se de Go. Problema lui e chiar complexă.  🙂