Exact ca un roman, care începe cu un prolog, continuă cu partea de mijloc, (na că am uitat cum îi mai zice), şi se încheie cu un epilog, şi o partidă de Go este împărţită în trei.

Deschiderea, Fuseki în japoneză, care durează puţine mutări, atît cît se schiţează teritoriile.

Jocul de mijloc, Chuban, care se consideră că începe în momentul primului conflict local. În exemplul dat în lecţia 3, după ce au fost ocupate două laturi, şi s-a făcut cîte o extindere pe celelalte două laturi, începînd josekiul tsuke nobi, s-a început şi prima luptă, deci şi jocul de mijloc.

Sfîrşitul partidei, Yose,  apare după ce toate luptele s-au încheiat, tot ce se face este să se închidă teritoriile.

Toate cele trei părţi sînt la fel de importante. O deschidere bună poate aduce avantaj hotărîtor, le fel cum o deschidere proastă poate duce la dezastru. Evident la fel şi jocul de mijloc, care cuprinde mai bine de treisferturi de partidă. Dar deseori partide gata cîştigate se pierd în yose, pentru că chiar dacă nu se face decît să se închidă teritorii, fiecare mutare valorează cîteva puncte, şi cine ştie să aleagă mutările sente, poate cîştiga chiar şi cîteva zeci de puncte.

În jocul de mijloc se combină consolidarea teritoriilor deja schiţate, cu reducerea teritoriilor adverse. Reducerea poate fi realizată prin erodare, împingînd în zonele adverse unde nu este încă teritoriu închis, sau prin invazie.

O astfel de invazie a fost arătată în lecţia doi, cînd albul a intrat în punctul 3X3 din teritoriul negru. Invaziile trebuiesc pornite doar dacă este suficient teritoriu, şi există siguranţa reuşitei. Evident, dacă este o partidă disperată şi înfrîngerea este iminentă, se poate încerca şi o invazie cu şanse mici. Dar într-o partidă echilibrată o invazie nereuşită poate duce la înfrîngere pentru că adversarul pe lîngă păstrarea teritoriului, îşi întăreşte graniţele anulînd posibilităţile de erodare, ba mai mult cîştigînd influenţă, care ajută la construirea de teritoriu, sau erodarea teritoriului advers insuficient întărit.

Dar pe goban se înţelege mai bine Goul, aşadar continuăm partida demonstrativă.

În mod normal tsuke nobi în această variantă se continuă cu o piatră neagră undeva în jurul punctului A, şi una albă undeva în jurul punctului B.  Astfel, şi poziţia albului şi cea a negrului devin stabile. Fără aceste pietre, grupurile sînt instabile şi pot fi atacate. Datorită pietrei marcate cu un triunghi, poziţia negrului e deja stabilă, şi poate ataca poziţia albului. Faptul că nu există nici un grup sub atac, se cheamă că ai iniţiativă, adică poţi decide cum să decurgă partida mai departe. În japoneză această noţiune se numeşte Sente. Este o noţiune foarte importantă. Vom reveni asupra ei.

Acum negrul are mai multe opţiuni.

Poate invada la B şi ruina teritoriul alb, dar din luptă albul poate construi un zid pe centru după care micul teritoriu alb devine imens, şi marele moyo negru poate fi invadat, şi deşi acum negrul pare că e în avantaj situaţia se poate întoarce.

Negrul poate de asemeni mări moyoul la C,  făcînd atacul la B mai periculos şi asigurînd teritoriu în centru dacă albul invadează colţul din dreapta sus.

La B este altă mutare foarte mare. În primul rînd previne o mutare albă aici care ar fi ideală pentru alb, şi în al doilea rînd mai ocupă o latură.

Negrul preferă să ocupe centrul, albul ar vrea să apere la C  dar nu îl poate lăsa pe negru să mute la D, aşa că va lua această mutare mare. Negrul îşi întăreşte centrul cu 17 şi albul îşi consolidează latura cu 18. Negrul îşi continuă strategia unui moyo mare cu 19 şi albul pe cea a unui teritoriu sigur cu 20. Negrul nu mai are extinderi mari, şi are de ales între a proteja un colţ, a ataca teritoriul alb de exemplu pe latura de jos unde cele două pietre albe sînt cam singure, dar acestea pot fugi în moyoul negru. De aceea negrul preferă a treia variantă, o extindere solidă de la piatra din centru. Deja centrul superior devine teritoriu. Acum albul este aproape forţat să invadeze. Dacă negrul se apără în dreapta sus partida e ca şi cîştigată. Deci acolo va muta albul. Punctul vital al adversarului este punctul tău vital. Cu 22  albul elimină mult din teritoriul negru. O piatră în 3X3 trăieşte fără probleme.

În diagrama următoare vedeţi cum decurge acea invazie. Tot ce poate face negrul este să îl preseze în colţ, şi să aleagă pe care latură să îl lase pe alb să se extindă.  Aici nu prea e ce alege, ambele laturi sînt la fel, cel puţin pentru nivelul de începător. Negrul alege să păstreze centrul.  Negrul trebuie să se apere la R14.  Dacă nu se apără, o tăietură la R 15 duce la ruinarea teritoriului. Se cheamă că negrul a rămas în defensivă, Gote. Astfel albul păstrează sente, şi invadează celălalt colţ.

Aici negrul clar a ales directia greşită. Trebuia să îşi păstreze centrul, unde ar fi făcut teritoriu mai mult. Albul rămîne iar cu sente, şi are de ales între o invazie în centru, care dacă reuşeşte îl lasă pe negru cu doar două teritorii mici pe laturi. Dar dacă învazia e nereuşită, teritoriul negru devine imens, la care se adaugă faptul că zidul de pe centru va presa pe teritoriul alb care nu este închis. Albul preferă să reducă din exterior cu 46, negrul opreşte înaintarea spre centru cu 47, albul mai reduce cu 48, negrul parează cu 49 şi albul decide că e vremea să îşi consolideze teritoriul cu 50. Acum situaţia pare echilibrată pe Goban. Albul are o latură sigură, plus jumătate din latura de jos, plus celelalte două colţuri, şi 6,5 puncte komi, iar negrul are doar două laturi mici, dar şi un centru mare, şi cel mai important are sente. Dacă decide să atace prea adînc în teritoriul alb, se poate spune că încă mai e joc de mijloc. Dar dacă preferă să facă mutări sigure de întărire a graniţelor şi de reducere a teritoriului alb se poate spune că deja după mutarea 50 se intră în yose.

Partida va fi continuată mai tîrziu la lecţia de yose, dar lecţia viitoare va cuprinde cîteva noţiuni despre ideea de teritoriu, de grupuri vii şi grupuri moarte.

Regulament

Înapoi la Lecţia 3

Lecţia5