Brăilago

Din jocul de Weiqi nu se învață numai despre cum se duc războaiele dar și despre cum poate fi guvernată o țară. În “Xin Wu Dai Shi“, editată de Auyang Xiu în dinastia Bei Song este scris: “Secretul pentru a avea o țară liniștită, fără răscoale poate fi învățat din Weiqi. Trebuie cunoscută fiecare mutare bună, în locul necesar, la …Citeşte tot articolul →

Învățatul Wu era faimos pentru două lucruri: ascuțimea minții și măiestria sa în jocul de Go. De aceea, cînd a fost rugat să participe la un concurs și să țină niște cursuri de Go în provincia vecină, a primit fericit invitația. Deoarece drumul pe care îl avea de parcurs era vestit pentru peisajele sale deosebite, a hotărît ca împreună cu …Citeşte tot articolul →

adaptare după un fragment din “Fascinația Jubango-ului” de Fuji Masayoshi În perioada Edo (1600-1868) cînd nu existau concursuri sponsorizate ca în timpurile moderne, principalul mod de a tranșa rivalitatea dintre doi jucători era ca aceștia să joace un meci format din 10 partide, denumit Jubango. Acum această metodă a fost abandonată, dar după 1920 Jubango-ul părea să fi revenit la …Citeşte tot articolul →

Un surimono comemorativ al unui grup de poeți kyoka cunoscut sub denumirea “Cercul Katsushika“, pe tema Meisu Juban (Zece numere faimoase) – cel de față reprezentînd, bineînțeles, numărul nouă. Cele două poeme kyoka sînt: Racul și Păr-cărunt joacă un ko; în Horai tinerețea respectă vîrsta avansată (Matsukaze Nokicho) Părul negru încearcă să-și recupereze tinerețea; în zi de primăvară zăpada de …Citeşte tot articolul →

În zonele ocupate acum de Tibet, Nepal, Sikkim și Bhutan, Go-ul a apărut prin anul 700 al erei noastre. Atunci s-au stabilit primele legături culturale între popoarele tibetane și Dinastia Han. G0-ul în Tibet este denumit Mig Mang ceea ce se traduce prin “mulți ochi” (aceasta nu se referă totuși la “ochii” din Go ci la punctele (intersecțiile) de pe …Citeşte tot articolul →

Jozu înseamnă în japoneză talentat, și era prin anul 1600, cel mai înalt rang în Go. Deasupra unui Jozu nu mai existau decît cei doi Meijin (expert) – Meijin și Jun-Meijin (aproape Meijin) – acestea fiind însă numai niște titluri acordate cîte unei singure persoane. Pentru a ajunge Mejin era necesară o recunoaștere generală și categorică a faptului că respectivul …Citeşte tot articolul →

Kinkakuji (Templul din pavilionul de aur) este titlul celui de al 4-lea act al piesei de păpuși Gion Sairei Shinkoki. Piesa a fost scrisă de Asada Itcho și Nakamura Akei în 1757, a fost adaptată pentru teatrul kabuki un an mai tîrziu și se mai joaca încă in Japonia, în zilele noastre. Ea conține două partide de Go. Cea de …Citeşte tot articolul →

de două ori la rînd. Adevărul este că eu m-am plafonat după patru ani de joc timp de patru decenii la 4 kyu. Este o realitate cunoscută că în Go există niște praguri. Orice jucător cît de cît interesat și activ poate ajunge la SDK destul de lejer. Dar o dată ajuns aici, va întîlni un prag, și va avea …Citeşte tot articolul →

Teoria jocului de Go este comparată adesea cu Arta Războiului. Alteori jocul este comparat cu “atitudinea corectă”. Într-adevăr, teoria sa poate fi aplicată unei mari varietăți de lucruri. În timpul dinastiei Nan și a împăratului Liang Yuan Di, Xiao Yi era rege al provinciei Xiangdong. La un moment dat acesta a pornit o campanie războinică împotriva lui Xiao Yu (fratele său), …Citeşte tot articolul →

Hachiman Taro ar insemna “Baiatul cel mare al Zeului Razboiului” si este numele de imprumut al unuia dintre cei mai mari eroi din istoria militara a Japoniei, Minamoto no Yoshiie (1039-1106). Ii placea sa joace Go dar mai era cunoscut si ca fiind cam afemeiat. In 1081 Yoshiie a fost chemat sa apere templul Hiezan, de linga Kyoto, impotriva atacului …Citeşte tot articolul →