BrăilaGo

Unii compară teoria Goului cu Arta Războiului. Alții o compară cu modul de conduită corectă. Într-adevăr, teoria poate fi aplicată la o mare varietate de lucruri. În timpul dinastiei Nan , împăratul Liang Yuan Di, Xiao Yi a fost regele Xiangdong. În al treilea an de Tai Qing, a condus o armată de expediție împotriva regelui din Hedong, Xiao Yu …Citeşte tot articolul →

Probabil povestea nu își are locul aici, în această secțiune, unde Goul este tema principală, dar pentru că a fost o interacțiune între doi jucători de Go, și s-a întîmplat pe un server de Go, am decis totuși să o includ. Povestea are două personaje, eu însumi, și un jucător anonim de pe undeva din Franța. Nu mai rețin dacă …Citeşte tot articolul →

Secțiunea de povești este una la care am lucrat cu mare plăcere. Este evident de ce, eu însumi sînt un povestitor. Dar chiar dacă o parte din povești sînt originale, pățanii personale, majoritatea sînt povești scrise de alții, cu dedicație, direct pentru această rubrică, sau preluate de mine din diverse locuri de unde le-am găsit. Inițial, adăugam cîte o poveste …Citeşte tot articolul →

Din jocul de Weiqi nu se învață numai despre cum se duc războaiele dar și despre cum poate fi guvernată o țară. În “Xin Wu Dai Shi“, editată de Auyang Xiu în dinastia Bei Song este scris: “Secretul pentru a avea o țară liniștită, fără răscoale poate fi învățat din Weiqi. Trebuie cunoscută fiecare mutare bună, în locul necesar, la …Citeşte tot articolul →

Învățatul Wu era faimos pentru două lucruri: ascuțimea minții și măiestria sa în jocul de Go. De aceea, cînd a fost rugat să participe la un concurs și să țină niște cursuri de Go în provincia vecină, a primit fericit invitația. Deoarece drumul pe care îl avea de parcurs era vestit pentru peisajele sale deosebite, a hotărît ca împreună cu …Citeşte tot articolul →

adaptare după un fragment din “Fascinația Jubango-ului” de Fuji Masayoshi În perioada Edo (1600-1868) cînd nu existau concursuri sponsorizate ca în timpurile moderne, principalul mod de a tranșa rivalitatea dintre doi jucători era ca aceștia să joace un meci format din 10 partide, denumit Jubango. Acum această metodă a fost abandonată, dar după 1920 Jubango-ul părea să fi revenit la …Citeşte tot articolul →

Un surimono comemorativ al unui grup de poeți kyoka cunoscut sub denumirea “Cercul Katsushika“, pe tema Meisu Juban (Zece numere faimoase) – cel de față reprezentînd, bineînțeles, numărul nouă. Cele două poeme kyoka sînt: Racul și Păr-cărunt joacă un ko; în Horai tinerețea respectă vîrsta avansată (Matsukaze Nokicho) Părul negru încearcă să-și recupereze tinerețea; în zi de primăvară zăpada de …Citeşte tot articolul →

În zonele ocupate acum de Tibet, Nepal, Sikkim și Bhutan, Go-ul a apărut prin anul 700 al erei noastre. Atunci s-au stabilit primele legături culturale între popoarele tibetane și Dinastia Han. G0-ul în Tibet este denumit Mig Mang ceea ce se traduce prin “mulți ochi” (aceasta nu se referă totuși la “ochii” din Go ci la punctele (intersecțiile) de pe …Citeşte tot articolul →

Jozu înseamnă în japoneză talentat, și era prin anul 1600, cel mai înalt rang în Go. Deasupra unui Jozu nu mai existau decît cei doi Meijin (expert) – Meijin și Jun-Meijin (aproape Meijin) – acestea fiind însă numai niște titluri acordate cîte unei singure persoane. Pentru a ajunge Mejin era necesară o recunoaștere generală și categorică a faptului că respectivul …Citeşte tot articolul →