Există cîteva concepte de bază, pe care dacă nu le înţelegi, nu poţi juca Go.

Cea mai importantă este noţiunea de libertate, şi legată de ea, ideea de captură, grup viu, grup mort.

Pe al doilea loc cred că vine noţiunea de teritoriu.

Predînd Go la copii din primele clase am observat deseori că ei pierd din vedere scopul jocului. Scopul Goului nu este să plasezi piese pe tablă la întîmplare. Plasarea pieselor pe tablă este doar mijlocul prin care atingem scopul, şi anume acela de a face teritoriu. De fapt Go, Igo cum i se mai zice, înseamnă joc de înconjurare. Se înconjoară teritoriu. Şi problema cea mare este că teritoriul este limitat, pentru că se joacă doar pe goban. Dacă ajungi la marginea gobanului nu poţi merge mai departe pe masă, pe podea sau pe perete. Trebuie să iei cît mai multe din cele 381 de intersecţii ale gobanului. Şi ca să o poţi face, trebuie să faci mutări eficiente. Probabil jucînd fără manuale sau profesori, după cîteva zeci sau sute de partide începătorii descoperă ceea ce profesorul explică la prima lecţie.

Marginea tablei este o graniţă naturală. Este ceva de la sine înţeles pentru un jucător de Go, dar acum realizez că această noţiune ar trebui explicată în regulament. Ca să înconjori 9 puncte de teritoriu în centru ai nevoie de 16 pietre.

Dar dacă foloseşti marginea tablei drept graniţă naturală în loc de o latură a pătratului, economiseşti 5 mutări. Foloseşti doar 11 pietre. Deci este mai eficient să faci teritoriu la margine decît în centru.

Dacă tu ignori acest sfat, şi faci 9 puncte în centru iar eu fac 9 pe margine, eu termin cu 5 mutări mai repede, şi pînă termini tu de înconjurat, eu am timp să înconjor teritoriu în altă parte, deci fac mai mult teritoriu, deci cîştig partida.

Ducînd mai departe logica, vedem că la colţ avem două graniţe naturale, deci economisim 9 mutări pentru a face, a înconjura 9 puncte.  Avem nevoie de doar 7 pietre.

Deci dacă tu faci 9 puncte în centru, trebuie să muţi de 16 ori, eu fac 9 pe un colţ, mai fac 9  pe alt colţ, folosind doar 14 mutări,şi pînă termini tu, eu mai fac două mutări. Sper că e clar că în colţ este de două ori mai eficient să iei teritoriu.

Profesorul spune simplu, întîi iei colţurile, apoi laturile şi abia la urmă centrul. Ar fi fost suficient să spun acest lucru, care e uşor de reţinut, dar am explicat pe larg şi de ce, pentru că a înţelege e mult mai important decît a executa orbeşte.

Pe lîngă acest aspect mai este unul, şi anume distanţa faţă de margine. Pe tabla de Go centrul tablei se consideră a fi sus, iar marginea jos. Deci întrebarea este, cît de sus putem juca primele mutări?

Sfatul clar este că primele mutări nu se joacă niciodată dar absolut niciodată pe liniile unu sau doi. Este evident că pe linia întîi nu înconjori nimic, iar pe linia doi faci doar un punct cu fiecare mutare. Liniile pe care se joacă sînt 3 şi 4. Linia 5 este deja prea sus, avînd in vedere că la început nu se face zid, ci doar se schiţează teritoriul, şi se poate invada eventual pe linia 3.

Ei bine, explicînd copiilor aceste lucruri, şi jucînd cîteva partide demonstrative, după cîteva mutări corecte, vine cîte o aberaţie, adică o mutare pe linia întîi. Este clar că elevul nu a înţeles ce am spus. Este vina mea, a profesorului că nu m-am făcut înţeles. Dacă elevul mută pe linia întîi, e clar că este în ceaţă, habar nu are ce joacă, habar nu are ce vrea să facă pe tablă. Dacă aş fi ştiut să îl luminez pe elev, acesta nu ar mai fi luat-o pe arătură.

Aici, tu, elevul, nu mai eşti lîngă mine ca să văd ce ai înţeles şi ce nu, de aceea tu eşti cel care trebuie să aibă grijă să se lumineze. Tu trebuie să absorbi noţiunea de teritoriu înainte de a trece la lecţiile următoare.

Şi pentru mai bună vizualizare am făcut o diagramă.

Acum imaginează-ţi că teritoriul este de fapt ciocolată. Mutînd pe linia întîi e ca şi cum ai da zece lei pe un pachet de ciocolată gol, iei doar ambalajul. Dacă muţi pe linia doi, dai zece lei pe o singură tabletă, o singură ciocolată, scump, prea scump. Pe linia trei, iei două tablete, 5 lei bucata, scumpe încă, dar de calitate. Pe linia 4 iei 3 tablete. Aşa se mai merită.  Ducînd comparatia pînă la capăt, dacă te lăcomeşti, şi te duci pe linia 5, iei 4 tablete, dar ai şansa să fie de proastă calitate, şi te îmbolnăveşti.

Mai tîrziu vom vedea de exemplu că a captura, a omorî un grup, tot teritoriu înseamnă, ba mai mult, şi teritoriu, şi prizonieri.

Voi încheia această lecţie cu o concluzie… sfat. Şi anume că orice mutare trebuie să fie făcută în aşa fel încît să ofere cît mai mult teritoriu. (sau să prevină adversarul să facă teritoriu, ceea ce e cam acelaşi lucru). Acest lucru trebuie urmărit mutare după mutare. Fiecare mutare pe tablă este ca o nouă problemă. De fiecare dată cînd plasăm o piatră oe tablă poziţia se schimbă, problema e alta.

Regulament

Înapoi la Lecţia 4

Lecţia 6