---

Kinkakuji (Templul din pavilionul de aur) este titlul celui de al 4-lea act al piesei de păpuși Gion Sairei Shinkoki. Piesa a fost scrisă de Asada Itcho și Nakamura Akei în 1757, a fost adaptată pentru teatrul kabuki un an mai tîrziu și se mai joaca încă in Japonia, în zilele noastre. Ea conține două partide de Go.

Cea de a patra scenă a acestui act se petrece în Pavilionul de Aur – o clădire care încă mai există și astăzi în nord-vestul orașului Kyoto. În pavilion se afla Guvernatorul Matsunaga Daizen (1510-1577) care joacă o partida de Go cu fratele sau mai tînăr. Împreună, ei pun la cale niște planuri mîrșave – scop în care de altfel, guvernatorul o ținea sechestrată pe mama proaspăt decedatului Shogun, într-una dintre camerele pavilionului.

Un tînăr, legat bine cu o funie, este adus de gărzile orașului pentru motivul ca fusese găsit umblînd fără nici un scop în afara zidurilor. Tînărul se numește Tokichi și susține că voia doar să se angajeze în slujba guvernatorului (mai tîrziu se va dovedi că el venise de fapt pentru a o elibera pe mama Shogunului).
Daizen poruncește să fie dezlegat și pentru a-l încerca pe tînăr, îl provoacă la o partida de Go. Partida se desfășoară, mutare după mutare, într-o atmosferă din ce în ce mai tensionată.
În cealaltă parte a scenei, se află tînăra Yukihime într-o profundă stare de disperare. Și soțul ei era ținut prizonier de către guvernator, Daizen cerîndu-i ca, in schimbul libertății bărbatului, să-i devina amantă.

Tokichi cîștigă partida, fapt care îl enervează cumplit pe Daizen. Tînărul îi propune o nouă partida dar guvernatorul se gîndise deja la un o altă încercare, mult mai dificilă. El aruncă cutia cu pietre de Go în bazinul din grădina, cerîndu-i să o scoată de acolo fără a se uda pe mîini.
Hotărît să treacă și acest test, Tokichi se folosește de o tulpină de bambus pentru a deturna apa unei cascade din apropiere … în bazin. Nivelul acestuia se ridica și apa urcă cutia pînă la buza bazinului. Apoi, cu ajutorul evantaiului – pentru a nu-și uda mîinile – tînărul pune cutia pe tabla de Go întoarsă cu fața în jos și i-o oferă guvernatorului. În felul acesta nici suprafața tablei de joc nu suferea vreo stricăciune.
De astă data Daizen este încîntat de soluția găsită de Tokichi și îl angajează imediat în slujba sa.

Foarte interesant în legătură cu această piesă, este faptul că amatorii de teatru din Edo l-au recunoscut imediat pe Toyotomi Hideyoshi ca fiind întruchipat în personajul Tokichi. Hideyoshi, care în copilărie se numise Tokichiro, fusese implicat împreună cu Oda Nobunaga și Tokugawa Ieyasu în distrugerea shogunatului Ashikaga. Pasiunea bine-cunoscută a lui Hideyoshi pentru jocul de Go fusese probabil motivul pentru care autorii piesei introduseseră în cadrul ei desfășurarea atît de amănunțită a partidei respective.

Profesorul de Go al lui Hideyoshi fusese un călugăr din secta Nichiren care se numea Nikkai – considerat drept cel mai puternic jucător din țară. Atît Hideyoshi cît și prietenul său Oda Nobunaga fuseseră elevii lui Nikkai, acesta jucînd cu ei cu cîte 5 pietre handicap. Nobunaga i-a acordat lui Nikkai titlul de Meijin (maestru) pentru ca ulterior acesta să își ia numele de Honinbo Sansa.
În 1612 cînd primul dintre Shogunii Tokugawa a înființat Biroul de Go (la Edo) Honinbo Sansa a fost numit șeful biroului, inaugurînd astfel lungul șir ereditar de Honinbo care nu s-a încheiat decît în 1938 (la retragerea lui Shusai – acesta fiind al 21-lea Honinbo).
Titlurile de Meijin si Honinbo sînt acum cîștigate in Japonia prin concursuri deschise oricărui jucător profesionist de Go.

* * *Povestea  este preluată din colecția de povești culese de Radu Baciu.