Acest articol ar putea fi lăsat doar cu titlul și partidele, titlul spune totul, mai precis spune tot ceea ce contează, rezultatul.

De fapt tot ceea ce a contat pentru mine a fost prima partidă. Victoria  programului în cel puțin o partidă. Chiar dacă Lee ar fi cîștigat restul partidelor, era evident că programul este aproape și va fi mai sus după scurt timp.

După cum era de așteptat partidele au provocat o maree de comentarii și discuții. Cele privind analiza partidelor sînt normale și benefice. Pentru amuzament, și glumele sînt ceva de așteptat și cu rostul lor. Dar ce m-a uimit a fost cantitatea de discuții inutile provocate de starea de “denial”, de negare a realității, mai pe românește îndîrjirea unora de a încerca să demonstreze că rața împunge cînd este evident că ea măcăne și fuge.

Pentru mine era și este simplu. Eram convins că se va putea realiza un program care să învingă la Go pe cei din vîrf. Existau destui care susțineau, că nu se știe asta, că  dor cu forță brută nu e posibil, că intuiția umană e ceva de dincolo de abilitatea computerelor indiferent de puterea lor, și cîte și mai cîte.

Cînd Fan Hui a fost spulberat cu 5-0, au existat coruri întregi cu negarea puterii lui de joc, că el de fapt e nimic pe lîngă “adevărații” pro.

După ce Lee a fost învins la rîndul lui a apărut următoarea baricadă a negării. Păi stai așa că Lee nu e cel mai tare. E abia pe locul 4. E drept, a luat el bătaie, dar Ke Jie va învinge solnița. S-au uitat declarațiile sforăitoare cînd se spunea că programele nu vor învinge un pro niciodată, apoi că Lee va învinge cu 5 – 0. Cei bolnavi de denial au nevoie și de un meci în care Ke Jie pierde pentru a accepta realitatea.  De fapt unii nici atunci nu o vor accepta. Unul dintre aceștia a pornit deja o campanie pe FB în încercarea de a demonstra că programul nu e inteligență artificială, ci doar forță brută de calcul. (absurdul situației este că inițial se nega exact asta, și anuyme că forța brută e insuficientă, că numărul de variante posibile depășește numărul atomilor din univers.)

Alte două mostre de denial sînt chiar în declarațiile lui Lee. Una este, “în acest meci a fost învins Lee Sedol, nu umanitatea”. Afirmație ilogică, pentru că nu e luptă a mașinilor contra umanității, cel puțin nu încă, ci doar oamenii asistați de calculator contra celor neasistați direct de calculator pe goban. A doua afirmație a fost cea că programul nu joacă perfect. Declarația lui că va învinge a fost uitată, subiectul fiind acum perfecțiunea programului. E drept, ceva trebuia să spună, dar modul cum a spus-o pare a fi afirmația unuia care nu știe sa piardă în mod sportiv. Corect ar fi fost ceva de genul, da, am fost sigur pe mine, am fost învins categoric, ba mai mult, programul poate fi perfecționat.  A  putea fi pefecționat și nu e perfect e același lucru, dar sună diferit.

Mai jos, cele patru partide preluate de pe KGS cu tot cu comentarii. Prima partidă este prezentă în articolul precedent.

AlphaGo – Lee Sedol,  partida doi

[glift sgf=”http://brailago.ro/arhiva/partide/2016/LeeSedol-AlphaGo2.sgf”]

AlphaGo – Lee Sedol, partida trei

[glift sgf=”http://brailago.ro/arhiva/partide/2016/LeeSedol-AlphaGo3.sgf”]

AlphaGo – Lee Sedol, partida patru, cea în care Lee a reușit o victorie pe muchie de cuțit.

[glift sgf=”http://brailago.ro/arhiva/partide/2016/LeeSedol-AlphaGo4.sgf”]

AlphaGo – Lee Sedol, partida cinci

[glift sgf=”http://brailago.ro/arhiva/partide/2016/LeeSedol-AlphaGo5.sgf”]