<— Înapoi la primul episod

Articol publicat de autoare la  26 ianuarie 2009

În anul în care am trecut de examenul de pro,am participat la un turneu important, Cupa internaţională feminin BoHae.

Înainte de ceremonia de deschidere, am tras la sorţi un număr pentru  decide oponentul
şi s-a nimerit să fie Rui Naiwei 9p care reprezenta Statele Unite în acel moment.
Cei din audienţă exclamat cu milă în glas neşansa
celui mai  mic dintre copii de a alege pe cea mai puternică femeie din lume.

Dar eu eram foarte bucuroasă, aşteptasem acest moment, şi doream să joc cu ea.
Deşi nu era americancă ci chinezoaică, din anume motive reprezenta SUA.
Abia cînd am devenit adult am reuşit să înţeleg situaţia ei un pic.
In  cele din urmă, negrul (eu) a pierdut prin abandon.
Rui 9p a obţinut victorie după victorie, aşa cum se aşteptau toţi, şi a luat trofeul campionatului cu hohote de rîs.
Deşi am pierdut la ea, eram foarte fericită pentru faptul că am putut juca cu  Rui 9p, cea mai tare jucătoare, dar deasemeni şi pentru faptul că în fine eram pro.

Doi ani mai  tîrziu la  Samsung Fire Insurance Cup
orice  pro putea participa la  preliminarii, fără să conteze de unde este,
singura condiţie fiind să îşi poată plăti drumul.
Asta nu era o problemă pentru profesioniştii coreeni, dar nu era tocmai uşor pentru profesioniştii din alte ţări.
Dacă ei nu se califică, nu cîştigă suficient pentru a compensa drumul.
Din această cauză s-a presupus că puţini jucători tari vor participa,
dar contrar aşteptărilor, au venit destui jucători străini in Coreea
la preilinariile Cupei Samsung .
Începutul Cupei Samsung Cup a fost un real succes.
Mi-a fost greu să îmi găsesc numele pe lista de împerecheri pentru că era plină de caractere chinezeşti. Cînd în cele din urmă mi-am  descoperit numele, am avut surpriza să văd că primul meu oponent era Rui Naiwei 9p.
Eram foarte agitată dar spre surpriza mea, am cîştigat cu  8.5 puncte.
Era o victorie neaşteptată, dar plină de emoţii.

● Rui 9p ○ Cho 1p

O mulţime de seniori au început să vorbească despre asta uitîndu-se la liste,

– Oh Doamne, Rui a pierdut la o fetiţă…”
Dar bucuria unei victorii neprevăzute nu a durat mult.
Regulamentul Cupei Samsung obliga participanţii să joace  pînă duminică fără pauză, urmînd ca ziua de luni să fie zi liberă.
Probabil că organizatorii încercau să mai reducă din costuri prin eliminări rapide.
Deşi am cîştigat la Rui Naiwei vineri, am presupus că duminică nu voi putea juca, aşa cum se întîmpla de obicei.
Mama nu mi-ar fi permis să joc, şi astfel nu m-aş fi calificat în turneul principal.

De data aceasta, mama mea auzind de victoria mea, a spus ceva total diferit de ceea ce mă aşteptam.
-Dacă vei cîştiga în meciul de sîmbătă, să nu mă întrebi ce să faci, pentru că va trebui să decizi singură dacă vei juca sau nu duminică. Ai crescut destul pentru a putea decide la ce să renunţi şi la ce nu. De aceea greutatea e pe umerii tăi acum.
Auzind că de acum va trebui să decid de una singură, am avut o senzaţie de confuzie.
De fapt mă compătimeam că nu puteam deveni ucenic datorită slujbei de duminică,
dar în trecut era uşor  să urmez sugestiile mamei.
Ca să fiu sinceră, mă temeam de propria judecată.
De aceea partida de sîmbătă a fost o reală povară, rezultatul fiind dureros, oricare ar fi fost.
În cele din urmă am învins. Dar cumva, nu îmi doream să cîştig, pentru că îmi era teamă de partida de duminică.
Trebuia să decid imediat după victorie dacă voi ceda partida următoare sau nu, dar efectiv nu am putut.
În drum spre casă mă simţeam ca între ciocan şi nicovală, şi creierul îmi era torturat.
În cele din urmă am sunat KBA la o oră tîrzie.

-Nu voi putea juca partida de mîine, Kiyonari Tetsuya sensei poate să nu vină să joace.
Voiam şi să joc Baduk, dar mă gîndeam constant la ceea ce este important în viaţa mea.
Şi într-un final am decis că slujba de dumină este mai importantă.
Oricum, după ce am închis şi m-am întins în pat lacrimile îmi curgeau fără voia mea dintr-un motiv necunoscut.
Eram dezolată.
După un timp cînd aproape adormisem, am primit un telefon de la KBA.
Kiyonari Tetsuya sensei  a acceptase să jucăm luni partida.
– Du-te mîine la biserică, şi ne vom întîlnim toţi luni.
Acest răspuns neaşteptat m-a uluit, şi abia am putut dormi în acea noapte.
Kiyonari sensei a trecut de preliminarii  şi l-am felicitat din toată inima. Dar a pierdut în prima rundă a turneului.

De atunci, el a devenit un exemplu perfect pentru mine şi am decis să învăţ de la el cum să îi respect pe cei din jur.

 Episodul următor –>