Probabil povestea nu își are locul aici, în această secțiune, unde Goul este tema principală, dar pentru că a fost o interacțiune între doi jucători de Go, și s-a întîmplat pe un server de Go, am decis totuși să o includ.

Povestea are două personaje, eu însumi, și un jucător anonim de pe undeva din Franța. Nu mai rețin dacă eram pe OGS, sau pe KGS. Dacă eram pe OGS, probabil dialogul încă mai există salvat acolo într-o partidă. De asemeni, nu mai rețin exact perioada în care s-a întîmplat. Cu siguranță au trecut mai mult de zece ani de atunci, pentru că mi se pare că s-a întîmplat acum o eternitate, dar a fost mai recent de 2007, an în care Paypal a fost accesibil și nouă, cei ce locuiesc în România.

Și nu sînt multe de spus, dar ideea este că a fost profund. Și a fost cam așa, comentînd despre partidă, francezul a derapat către problemele personale, ceva de skateboard un accident, durere, droguri, anxietate și incertitudinea dacă va mai prinde ziua de mîine, în ideea că intenționează să nu ajungă. Și din vorbă în vorbă am ajuns să îi povestesc de aventurile mele. Și comparînd cîteva oase rupte cu o gaură în țeastă, cumva i s-a părut că parcă nu e chiar atît de grav prin ceea ce trece el. La sfîrșitul discuției, într-o dispoziție mai roză, cuprins de mărinimie, mi-a cerut adresa de Paypal ca să îmi trimită 200 de euro. Am refuzat, știind că a doua zi trezit din aburii drogurilor, va regreta, și va rămîne cu impresia că a fost jefuit de un profitor care l-a prins într-un moment vulnerabil.

Dar omul a fost destul de insistent, nu voia să renunțe la idee. Și într-un final am găsit soluția salvatoare. I-am spus să păstreze intenția pentru a doua zi, cînd va fi treaz, și dacă treaz va fi în aceeași dispoziție de dărnicie, voi accepta cadoul, știind că nu am profitat de cineva lipsit temporar de discernămînt.

Evident, nu am mai primit nici un semn de viață de la el. M-am uitat la contul lui să văd dacă mai este printre noi, și omul era bine și plin de viață în partidele sale. Nici nu i-am mai scris, ca să creadă eventual că îl caut pentru bani. Cît despre cei 200 de euro poate uitase complet de discuție, sau poate a regretat intenția și s-a făcut că a uitat, nefiind bucuros să se despartă de o sumă probabil importantă pentru el. Oricum, eu nu uitasem, și pentru cîteva zile ocazional chiar am simțit regretul înfigînd cîte o gheară.   În definitiv pe undeva îi meritam. O sesiune de psihoterapie probabil costă mai mult. Și 200 de euro uneori chiar prind bine.

Dar în cîteva zile am și uitat de poveste, în timp uitînd total de ea, pînă acum, cînd mi-a revenit în cap cînd am ajuns în situația de a căuta povești pentru rubrica de povești.

Un detaliu amuzant este că poveștile preluate de la Radu sînt deja corectate și programate urmînd să fie publicate automat. La fel și articolul în care solicit povești, plus alte trei de la yutopian, programate, dar pe care trebuie să le traduc. Acum este început de iunie, un iunie canicular care cred că mi-a provocat deja un AVC la doar 25 de grade, și care m-a și convins să evit a ieși în timpul zilei. Pînă anul trecut mi-am impus restricție de circulat ziua doar cînd trecea de 30, și acum am coborît limita la 25.   Și îmi imaginez un iulie și un august apocaliptice care mă vor prăji la propriu. Dar poveștile mele vor continua să apară pînă se termină. Și cei puțini care încă mă mai citesc, se vor minuna de încăpățînarea mea de a scrie chiar și după ce am trecut în neant. 🙂