Anul acesta reprezentantul României la WAGC a fost Elian. Pe situl Federației internaționale de Go au fost publicate rezultatele, și cîteva articole despre concurs, mai precis cîte unul pentru fiecare dintre cele patru zile. Prima zi, a doua zi, a treia, zi, a patra zi.
Tot zilnic, a fost publicat un interviu cu unul dintre participanții la concurs. În prima zi interviul a fost cu Celeste Abat, din Filipine, nume de care am mai auzit deseori pe grupurile de discuții dedicate Goului. A doua zi, cel intervievat a fost Helcio Alexandre Pacheco din Brazilia. O informație interesantă dată de el este că la șah ești obligat să îți notezi partida, altfel rezultatul nu este înregistrat. Este un obicei foarte bun, pentru că astfel îți poți studia adversarii înaintea concursului. Și pe EGD se pot încărca partide de către cei care vor, iar la primele mese sînt înregistrate oficial în concursurile importante, dar în rest se pierd. A patra zi, se ajunge în Europa cu interviul luat lui Severin Hanevik, din Norvegia. În fine, a patra zi alesul a fost gălățeanul nostru Elian.
WAGC Interview: Ioan Elian Grigoriu, Romania
Pentru siguranță am păstrat o copie locală a interviului, iar pentru cei ce nu se descurcă în Engleză, mai jos este traducerea integrală.
Antti: Bună! Te-ai putea prezenta pe scurt?
Elian: Bună! Mă numesc Ioan Elian Grigoriu. Sînt din România, dar acum studiez la un liceu din Germania. Am 18 de ani și am rangul de 5 dan.
Antti: Cum ai ajuns să joci Go?
Elian: Am fost întotdeauna interesat de jocurile de strategie, indiferent dacă sînt jocuri pe calculator sau tradiționale. În 2011, un jucător român, numit Codrin Vasiloancă, și-a pierdut locul de muncă atunci cînd firma la care lucra a dat faliment și s-a hotărât să încerce să-și facă o meserie din a preda Goul. Întîmplător, a venit să promoveze jocul și la școala mea și am fost atras instant: bineînțeles că eram interesat de regele jocurilor de strategie!
Antti: Cum te-ai calificat pentru WAGC-ul din acest an?
Elian: Am ajuns pe locul trei în campionatul românesc din acest an. De obicei sunt pe locul patru, dar de data asta am reușit să îl înving pe Dragoș Băjenaru, depășindu-l. Cornel Burzo, care s-a clasat primul, și Cristian Pop, cel de-al doilea, au fost în fața mea, dar au decis să mă lase pe mine să vin.
Antti: Ai mai fost în Japonia înainte? Cum îți place turneul?
Elian: Este pentru prima oară cînd ajung în Japonia și a doua oară în Asia: am participat la proiectul CEGO în China timp de o jumătate de an. Nu mă bucur foarte mult de rezultatele turneului meu, deoarece, din anumite motive, nu am putut să mă concentrez asupra partidelor mele; dar m-am distrat foarte mult cu toate activitățile pe care organizatorii le-au pregătit. Cred că Japonia este o țară cu adevărat frumoasă!
Antti: Este ceva anume care îți place la Go în mod special? Cum ai recomanda jocul noilor veniți?
Elian: Goul pare foarte popular printre matematicieni și programatori și am auzit mulți oameni spunînd că trebuie să fii bun la matematică pentru a deveni un bun jucător de Go. Nu cred asta, totuși. Cred că poți fi un filozof sau pictor de meserie și totuși să devii puternic la joc. Ceva despre joc mă face să să îl simt ca intuitiv și frumos – am probleme cu învățarea logicii limbii germane, dar Goul îmi vine în mod natural. Goul pare să te facă să devii un gînditor mai profund și pentru că în partidă se confruntă doi jucători prin propriile înțelegeri și planuri, unul împotriva celuilalt, este cam ca …
Antti: Filosofie competitivă?
Elian: Da, ceva de genul asta! Îmi place de asemenea faptul că multe principii pe care le înveți în joc se aplică și în viața reală, de exemplu că este mai bine să faci un lucru bine decît două lucruri prost.
Pentru a răspîndi jocul printre copii, cred că sprijinul familiei este important. Pornind de la liceu, Goul mi-a ocupat mult din timpul liber, dar părinții mei m-au susținut pînă la capăt. Și în final, poate că nu m-am concentrat pe studiile mele la fel de mult, dar cred că Goul mi-a dat mai mult decît suficient în schimb.
Antti: Mulțumesc pentru răspunsurile tale, Elian! Bucură-te de o ședere plăcută în Japonia!
Elian: Mulțumesc!
Ioan Elian Grigoriu from Romania
Antti: Hi! Could you briefly introduce yourself?
Elian: Hi! I am Ioan Elian Gregoriu. I am from Romania, but now I study at a high school in Germany. I am 18 years old and ranked 5 dan.
Antti: How did you come to play go?
Elian: I have always been interested in strategy games, whether they be computer or traditional games. In 2011, a Romanian go player named Codrin Vasiloanca lost his job when his company went down, and he decided to try to make teaching go into his job. By coincidence, he came to promote the game to my school, and I instantly picked the game up: of course I was interested in the king of strategy games!
Antti: How did you qualify for this year’s WAGC?
Elian: I got third place in the Romanian championship this year. Usually I am at fourth place, but this time I managed to defeat Dragos Bajenaru, overtaking him. Cornel Burzo, who placed first, and Christian Pop, who was second, were in line before me, but they decided to let me go instead.
Antti: Have you been to Japan before? How are you liking the tournament?
Elian: It is my first time in Japan, and second time in Asia: I participated in the CEGO project in China for half a year. I am not very happy with my tournament results, as for some reason I was not able to concentrate on my games; but I have had a lot of fun with all the side activities that the organisers have prepared. I think Japan is a really beautiful country!
Antti: Is there something in particular about go that you like? How would you recommend the game to new people?
Elian: Go seems to be popular among mathematicians and programmers, and I have heard many people say that you need to be good at mathematics to become good at go. I don’t think so, however. I think you can be a philosopher or painter by trade and still become strong at the game. Something about the game strikes me as intuitive and beautiful – I’m having trouble learning the logic of the German language, but go comes naturally to me. Go seems to make you into a deep thinker, and because a game is about the players matching their understanding and plans against each other, it’s kind of like…
Antti: Competitive philosophy?
Elian: Yes, something like that! I also like the fact that many principles you learn about the game also apply to real life, for example how it’s better to do one thing well rather than two things poorly.
For spreading the game among children, I think the family’s support is important. Starting from junior high school, go took a lot of my free time, but my parents supported me all the way. As a result, I maybe didn’t focus on my school studies as much as I otherwise would have, but I think the game has given me more than enough in return.
Antti: Thanks for your answers, Elian! Have a nice rest of your stay in Japan!
Elian: Thank you!
06
Jun
Posted:
June 6, 2019 Thursday at 3:14 pm
Costel
