Un film de colectie, si inca o interpretare de exceptie a lui Russell Crowe. A cistigat 4 Oscaruri plus alte 27 titluri 49 nominalizari. Mai multe detalii la: IMDB link

Filmul este o drama inspirata din viatza matematicianului John Nash. Nu voi face o recenzie a filmului aici, dar citeva detalii sint necesare.  John Forbes Nash, Jr. (nascut in 13 iunie, 1928 USA) este un matematician de geniu ale carui  lucrari in materie de teorie a jocurilor, geometrie diferentiala etc, au oferit o viziune mai clara asupra fortelor ce guverneaza hazardul si sistemul complex de evenimente ce reprezinta viata de zi cu zi, iar practic, teoriile sale sint aplicate in economia de piatza, informatica, evolutia biologica,  intelligenta artificiala, contabilitate , politica si teoria militara. Drama vine de la schizofrenia ce l-a scos in decor, si chiar premiul Nobel primit decenii mai tirziu.

Ceea ce face ca filmul sa fie subiectul acestui articol este ca la minutul 9 din film,  in parcul din campusul universitatii unde studia, John este interpelat de un grup de chibiti ce se aflau in jurul unui goban pe o banca. Cistigatorul tocmai ramasese fara challenger, si plin de chef de joc le propune ca premiu ca Sol, proaspat invins, sa spele rufele invingatorului un semestru intreg. John in apropiere studia porumbeii incercind sa determine ce ii face sa se miste cum se misca.

Amuzant e ca desi John era un antisocial ce nu dadea importanta detaliilor banale, se pare ca ascultase conversatia chibitilor, desi era adincit in studiul lui pentru ca raspunde la provocare spunindu-i lui Sol ca vrea rufele nescrobite, ci doar calcate si impaturite.

In timpul duelului pe goban, John se dueleaza si verbalcu Martin, adversarul sau, pe tema realizarilor din matematica, evident filmul punind accent pe acest dialog, nu pe cel de pe goban. Dar bineinteles eu am fost curios sa vad ce se intimpla pe acel goban. Se observa de exemplu ca ambii jucatori plaseaza in mod corect piesele tinindu-le intre index si mijlociu, dar pozitia de pe tabla nu se vede decit partial. Initial John captureaza trei piese de undeva din centru, nu e clar de unde fiind o perspectiva laterala. Citeva secunde  si mutari mai tirziu se vede si pozitia de sus si John al nostru conecteaza la J13 un grup de 19 pietre cu o singura libertate de pe latura de sus, cu un grup de 21 de pietre din centru ce au doar doua libertati, rezultind un grup de 41 de piese in atari. Grup ce se putea lega de alte doua piese ce mai aveau doar doua libertati in exterior, exterior fiind de fapt tot teritoriu solid alb. In tot acest timp Russel al nostru adica John in film avea o mimica foarte confidenta. 🙂

Citeva mutari mai tirziu, plasate undeva in centru, John muta iar J13 !!!

conectind cele doua grupuri moarte.  Clar, cei de la montaj habar nu aveau de Go. Oricum, merita sa vedem figura invinsului, care nu reflecta totusi foarte bine surpriza si infringerea:

Si a invingatorului, care reflecta perfect victoria:

Dar trebuie sa mai amintesc si remarca invinsului:

-N-ar fi trebuit sa cistigi. Am avut prima mutare, si am jucat perfect.  Delicios, teribil de delicios. Sa te pui in atari cu 40 de piese inseamna joc perfect :)). Dar asta nu e tot. Cireasa de pe tort este ultima remarca, si anume ca jocul este defect.

O ora mai tirziu in film, decenii mai tirziu in scenariu cei doi, acum mai mult parteneri decit adversari se reintilnesc in acelasi parc unde pe aceeasi banca asteapta un goban si doua boluri.

Prins de actiune, am uitat de partida initiala jucata de Martin si Sol.

[sgf sgfUrl=”http://brailago.ro/a/wp-content/uploads/2010/08/sol-martin.sgf” theme=”full” href=”http://brailago.ro/a/?attachment_id=1851″ class=”aligncenter”][/sgf]

partida ce pare mai realista.