Un film de incepator, cu buget mic, detalii in  IMDB,  Wikipedia, si care e notat cu 7.5 in clipa asta si in crestere pe IMDB, si de asemeni cu critici preponderent pozitive, ceea ce nu ma impiedica sa spun ca filmul este o totala pierdere de vreme, ba mai mult, o enervanta pierdere de vreme, exceptind probabil pentru masochisti. Prea multe sabloane cinematografice, clisee de doi lei, care au spulberat pt mine latura artistica pe care au vazut-o cei ale caror pareri le-am citit. Nu ma voi lega de optiunea de a filma in alb negru, dar decorul folosit, cum ar fi tastatura fara carcasa, sau matzaraie de fire insirate doar ca sa para ca e un supercomputer construit din bucati, ventilatoare agaţate pe la colturi, fara rost decit vreunul estetic imaginat de regizor, sau furnici care naclaiesc procesorul cu o chestie lipicioasa, noul procesor dat pe sub mina de mafia Wall Street, care e o chestie neagra cu …. patru pini, muzica agasanta menita sa creeze atmosfera, si care da reuseste sa creeze atmosfera de cosmar in care traieste eroul, muncit de migrene, ei bine toate astea duc filmul intr-o zona pe care eu  numesc gunoi.

In ceea ce priveste Goul prezent in acest film, pot spune ca a fost prezent doar ca element de decor, fara sa se puna accent pe vreun detaliu din ceea ce inseamna Goul. Se face in treacat referire la marele numar, de partide posibile,  si cam atit.

Prima partida este aratata in clar de sus, din perspectiva eroului principal, Max Cohen, cu negrul, si clar incepator pierzind un grup pe un sfert de latura, si creind alaturi un dango de 6 pietre. Anormalitatea apare cind vedem pe tabla 39 de pietre negre si doar 32 albe, dar in centru si in coltul din stinga sus nu apar pietre negre de handicap, cum ar fi logic la un 7 handicap. Sau 5 daca consideram doua posibile pietre albe capturate.

[sgf sgfUrl=”http://brailago.ro/a/wp-content/uploads/2010/08/mMax-Sol.sgf” theme=”full” href=”http://brailago.ro/a/?attachment_id=1865″ class=”aligncenter”][/sgf]

Partida continua cu o extindere la Q14, dar apoi apare alta anormalitate pt ca albul, in cadru apropiat plaseaza,  o piatra linga un grup de 4 piese aflate in jurul unui punct de handicap… dar aceasta pozitie nu exista pe tabla vazuta cu numai citeva secunde mai devreme. Pozitia exista, dar cu o linie mai jos 🙂  . Mutarea era un atari la piatra neagra din coltul stinga sus.

-Nu te mai gindi Max. Doar simte, foloseste-ti intuitia.

Si se vede ca o foloseste din plin cind cu urmatoare mutare Max mareste acel dango de la 6 la 7 pietre cu K5. Apoi albul muta iar intr-o pozitie inexistenta pe tabla, idem alte citeva mutari care nu se vad la urmatoare vedere panoramica a gobanului deci evident desi s-a tinut in mica masura cont de regulile Goului, la montaj s-a pierdut din vedere realismul partidei.

In decursul filmului mai apar in treacat citeva imagini de aproape a tablei in care cei doi trec printr-o secventza tzuke nobi, si construirea unui ko, si cam asta este tot.

Coincidentza amuzanta, partenerul sau de goban se numeste Sol, nume nu tocmai comun, dar intilnit pe marginea gobanului si in filmul analizat mai inainte, A beautiful mind.

De mentionat in formatia din wikipedia care precizeaza ca actorii Sean Gullette and Mark Margolis, au petrecut multe ore in cadrul clubului de Go Brooklin invatind jocul, si ca au avut si un consultant in materie de Go pt film. Cautind date despre acest club, acum, 12 ani mai tirziu,  am gasit situl, care nu este o grozavie, dar furnizeaza destule informatii despre club, care se vede ca are ceva greutate, cu zecile de membri ai lui si intilniri regulate, dar surprinzator, la fel ca la noi, nu prea au sediu.