Gărduleţe
Orice jucător de Go care a început să joace după ce a învăţat doar regulamentul, şi sigur cei din generaţia Gheorghe Păun ştiu ce sînt gărduleţele.
Cei ce au învăţat cu un instructor sau jucător mai tare probabil au jucat de la început cu ideea de moyo în cap.
Acum, cu lecţiile predate la Şcoala 22 am ajuns la concluzia că gărduleţele pot fi o metodă pedagogică aşa cum este şi Atari Go.
O ştim cu toţii, regulamentul Goului e simplu. Poate fi explicat în 3 minute (cică). Hai 3 minute pentru o pereche instructor elev care pot vorbi, respectiv înţelege cu viteză de AKM. Kalaşnikov, pentru cine nu ştie acronimul. Dar totuşi chiar dacă 3 minute e o exagerare publicitară, evident, orice doritor atent, poate reţine regulamentul şi principiile într-o şedinţă de o oră, hai două pentru cei cu memorie nu tocmai rapidă.
Dar copii mici, care ştim că se plictisesc repede, şi nu se pot concentra, evident nu vor putea reţine din prima sesiune toate regulile. Sînt destule noţiuni abstracte, noi, ce trebuiesc reţinute. Noţiuni simple pentru o minte mai antrenată. De aceea a fost adoptat/inventat un Go mai simplu, Atari Go, pentru a îi învăţa pe cei mici ideea de captură, şi apoi să se treacă la noţiuni precum teritoriu, seki şi altele.
La şcoala 22 am insistat mult pe Atari Go, şi cumulat cu alţi factori precum faptul că sînt teoretic 4 şedinţe pe lună, dar fragmentate de vacanţe, libere, pauze şi altele, adică din 4 rămîn vreo 2, faptul că mereu apar elevi noi, alţii se pierd pe drum, acum, la aproape un an de la primele ore, nu pot găsi printre elevi măcar unul care să ducă o partidă pînă la capăt onorabil. Adică să nu mute pe linia întîi în fuseki, să nu plaseze pietre în ochi de un punct, şi să lase pietre adverse fără libertăţi pe tablă. Asta după ce am repetat de zeci de ori că aceste lucruri sînt interzise sau absurde. Disperat am renunţat la antrenamentul de detaliu şi o lună am şarjat pe a se juca partide complete. Dar după atîta Atari Go se pare că nu pot prinde ideea că Goul se joacă la teritoriu.
În consecinţă am decis clonarea ideii de Atari Go, dar nu pentru a pricepe captura, ci pentru a pricepe teritoriul. Jocul îl voi numi Gărduleţe, şi are două reguli. Se porneşte de la sanrensei dublu, şi se mută doar în contact cu o piatră proprie. Celelalte reguli ale Goului fiind implicite. Evident cine are mai multe puncte cîştigă.
Sînt curios dacă voi reuşi să trec de impas cu ajutorul acestui instrument.
December 7, 2012 Friday at 3:42 pm
Costel
11 Responses to “Gărduleţe”
Leave a Reply
Recent Comments
1. Eu as muri de plictiseala inainte sa ajung in contact cu o piatra adversa. Daca m-ai forta sa joc asa, data urmatoare n-as mai veni. De aceea ti-am zis sa folosesti si altceva in afara de nobi. De ce sa nu ocupe stelele cand vor si sa continue cu salturi mai mici sau mai mari ?
2. Teritoriu e un concept foarte abstract. Daca vezi ca nu-l inteleg comuta pe regulament chinezesc. incearca asta inainte de gardulete.
3. Lasa-i sa se lupte cum sunt ei in stare si cum le place. Jocul e ca sa te distrezi nu ca sa te plictisesti de moarte. Plictisela duce la galagie. Cu cat ii plictisesti mai tare cu atat o sa-ti fie mai greu sa lucrezi cu ei.
spui de plictiseala si chestii abstracte? si ca regulamentul chinezesc e mai simplu? uite ca eu nu vad diferenta, singurele lucruri diferite la chinezesc e ca nu exista neutre, deci un punct ocupat e teritoriu oricum, deci granita nu e o linie formata din pietre ci o linie imaginara, si comuna undeva intre grupurile adverse. Na, mie mi se pare mai abstract. SI NU, nu vreasu sa le dau libertatea de a se extinde mai rapid. Au avut libertatea asta si s-au extins de la tengen direct pe linia intii, sau direct intr-un ochi propriu. SINT DISPERAT. asta e ultima solutie pe care o vad. Daca se plictisesc, sa nu mai vina, inseamna ca nu au atracyie pt Go, deci e inutil sa piarda vremea. Mai mult si-ar dezvolta intelectul tocind frunze cu pixul pe monede de 50 de bani pretinzind ca gatesc pizza. In felul asta se vor antrena pentru a deveni ospatari. Un ospatar nu are nevoie de Go, nu are nevoie sa vada restaurantul ca pe un goban si sa decida pe care sa il serveasca intii. Acolo servesti intii pe ala mai bogat, pe ala mai fidel… Mda, abstract si astea sint principii in Go, dar vezi tu… ei au a problema cu chestiile abstracte.
Sunt si jucatori pozitionali si killeri. Poate avem o generatie de killeri 🙂
Renunta la obiectivul asta cu teritoriul pentru moment. Cred ca nu au mintea suficient de coapta ca sa-l inteleaga. Ei sunt crescuti la bloc si nu au cum sa inteleaga “curtea” la fel ca tine, sau ca mine.
Nu cred ca va merge cu garduletele. la fel ca AtariGO, ii pune pe o pista falsa.
Alex, de ce sa renunt pentru moment? Tu ai sarjat cu Atari Go un an intreg. Eu de ce sa renunt inainte de a incepe? E vorba de o singura sesiune. Nu am de gind sa ii tin un an la gardulete. DAR, pe care il vad ca lasa piese in atari il trimit sa joace Atari Go, si pe care il vad ca muta o piesa pe linia unu sau doi fara sa fie nevoie, il trimit sa joace Gardulete.
Sigur Kirule, nu va merge nici cu garduletele pentru ca nu asta e problema reala aici, problema e ca majoritatea nu vin sa joace Go, ci sa se joace, sa joace ceva, si au rabdare pentru Go trei minute dupa care derapeaza, si eu incep sa vorbesc singur. Unui om interesat ii spui o singura data, si aude si retine. Unuia neinteresat dar care asculta ii spui de zece ori ca sa retina. Dar unul care nu te asculta ii spui de 100 de ori si poate retine daca te aude de zece ori din intimplare. Am renuntat sa incerc a tine toata clasa in friu, si ma ocup doar de vreo doi pe care ii vad interesati, eu le explic, vorbesc, si nu explic chestii complicate, ci notiuni simple, deci maxim juma de minut, dar nu apuc sa termin de vorbit ca unu scapa bolul jos, si cel din fata mea se uita la ala cum aduna piese, il rog sa se uite la mine, nu la ala, ca acolo nu e nimic de invatat. Dar sint ignorat. Aici e problema. Si eu nu ma duc acolo sa imi impun autoritatea, pentru ca nu am acest drept, si nici nu ma intereseaza asta. Ma duc doar sa vorbesc despre Go, dar cam vorbesc singur. Ce incerc sint diverse variante care pot eventual trezi interesul, si sa il faca macar pe unul sa fie atent.
Nu am sarjat un an intreg. Mai tii minte ca la un moment dat ai venit cu ideea sa joace GO pe 19x si te-am lasat sa faci cum vrei tu. Rezultatul ? Am ramas in 4, 3, 2 copii. Daca mai jucau Atari ajungeau natural la ideea de teritoriu (ca sa bata computerul – cum a facut fetita aia Dragus Andreia, sau sa castige intre ei in momentul in care ajungeau sa joace fara sa uite pietre in atari).
Ca pedeapsa e altceva, desi n-ar trebui pedepsiti decat daca nu te enervezi si faci treaba asta glumind pe socoteala lor. Ca sa nu para o pedeapsa ci ceva amuzant.
Iaca na. Eu i-am atras cu ideea ca sa vina sa se joace. Ca sa practice arta martiala GO, cum poate vrei tu, depinde doar de tine. Pentru cei care au probleme de concentrare este un joc care sa le dezvolte atentia, chiken. Am prevazut asta. Mai tii minte de jocul “de protocol” de la biblioteca ? O sa-l folosim pentru a oferi lectii pentru cei merituosi intr-un mediu mai lipsit de stimuli. Dar trebuie sa organizezi un concurs ceva pentru a determina pe cei merituosi. Poate chiar de chiken. Dupa ce se joaca asa intre ei, ai un reflex pavlovian deja format. Cum intoarce capul zici “chiken”, razi si i-ai captat interesul.
Vezi, aici e buba. Tu nu prea le ai cu pedagogia… Vineri o sa le introducem jocul si o sa aiba toata vacanta la dispozitie ca sa se joace intre ei. Anul viitor vor putea sa se concentreze mult mai bine !!
Un alt joc este “privitul pietrei”. Daca privesti piatra suficient de mult ea incepe sa creasca. De fapt e un exercitiu pentru arcasi. Privesti tinta pana cand ajunge in varful sagetii apoi ii dai drumul. Asa nu ratezi niciodata. Exercitiul cu piatra e descris in Shogun dar fara explicatii.
Apropo de retinut. Daca vineri Dani stie josekiul ala de 26 de mutari mai ai ce comenta apropos de retinut ?
Pt domnu Kiru. Eu cred ca Atari GO nu ii pune pe o pista falsa. Dimpotriva, cred ca le ascute spiritul de lupta chiar si jucatorilor vechi. Apararea trebuie sa fie perfecta. Totusi nu trebuie exagerat. Ajiul asta la copii trebuie corectat cu atentie. Trebuie sa descopere valoarea si farmecul sacrificiului incepand cu “snap back”. Atunci trebuie sa fie socati de descoperire si incurajati sa experimenteze.
Ceea ce spun eu poate fi gresit. Dar hai sa vedem daca merge, insa cu o sansa reala de succes.
Costel, ce varsta au puradeii la care mergi tu cu bomboanele albe si negre?
Copii au in medie 8 sau 9 ani, fiind copii de clasele 1-3 dar au fost copii si din clase mai mari. Deasemeni au fost si persoane mature, invatatoarea implicata anul trecut, vreo doi parinti si o alta persoana interesata, si care ajuta acum, care au solicitat sa explic regulamentul, si care invariabil nu au avut rabdare sa asculte pina la capat cele 3 minute clasice.
Este evident ca e lipsa mea me abilitati pedagogice, sau lipsa de interes a elevilor. Dar dupa cum am spus de n ori pina acum, NU MA INTERESEAZA sa predau. NU VREAU SA PREDAU. Puteam face bani ca meditator particular. Am fost solicitat in acest sens. Am fost platit pentru asta, si am renuntat din cauza ca nu eram capabil sa captez atentia elevului. De asemeni 9 ani. Curios, in particular cu copii de 3 sau 4 ani am reusit sa ii mentin atenti la ceea ce ii invatam, mult mai mult timp.
Pentru cine a uitat, repet, eu am vrut un loc unde sa pot juca Go, o sala unde sa vin fara sa fiu nevoit sa car echipamentul, si sa pot gasi parteneri de joc. Eu am pus la bataie seturile de joc. Nu am gasit ce am vrut, si am alunecat in aceasta activitate pe care nu o doresc. Ok, este utila, nu exista suficienti alti instructori, asa ca m-am lasat antrenat, m-am oferit voluntar. Am mers un an, si voi termina cumva csi acest al doilea an chit ca vad ca tot efortul meu a fost inutil. Nu are rost sa intindem degete, vina mea, vina aluia. E o activitate comuna, esecul e comun.
Si Alex nu esti corect in afirmatii, eu am spus un an, si da, nu au fost 12 luni, nici macar un an scolar, ca nu s-a inceput in septembrie, dar ideea e ca in iunie dupa terminarea anului, nu am putut duce copii la concurs. TU AI IDEE CIT MA SEACA TREABA ASTA? Deci a fost un an. Si sa spui ca nu au mau vrut sa vina din cauza ca am impus sa se joace Go, nu e fair.
De asemeni eviti ce am punctat. Tu zici sa ma opresc inainte de a fi facut macxar o lectie. Pune asta intr-un taler, si a sarja pe Atari Go, luni si luni de-a rindul.
Spui ca nu au venit din cauza ca au trecut prea rapid de la Atari Go la Go? Ca e mai atractiv sa se joace simplu, adica sa tot biguie aaaaa îîîîîî ăăăăăăă, in loc sa vorbeasca. Ei bine pe mine NU MA INTERESEAZA ASTA. As putea sa joc cu ei o multime de jocuri, scrabble, yamtz, table ca nu am mai jucat de multa vreme, rebus, puzzle, tzurca, chiar as vrea sa mai joc tzurca, 9 pietre, ca parea interesant, dar jucau ai mari cind eram mic, si cind am crescut nu s-a mai jucat, as putea sa ii invat sa faca o morisca dintr-o nuca, sau sa coase in puncte, ca am facut si asta, si antreneaza atentia si rabdarea, dar nu m a intereseaza sa ma joc cu ei. AM ACCEPTAT, sa vin sa ii invat sa joace Go pe cei interesati. Daca sint macar doi intr-o scoala, e bine. Daca nu, nu. Care e problema? E si vina mea, am fost prea ingaduitor. Trebuia sa impun din ora a doua ca un invatator sa se ocupe de disciplina. Am tot sperat ca madam Dediu sa se tina de treaba. Charlotte are atitea pe cap, nu ii puteam cere sa mai impuna si linistea. Am batut o data cu palma in catedra, am renuntat sa mai vin. Nu s-a sesizat nimeni. Asta e. Ma pastrez calm pina se termina anul, pentru ca incerc sa termin ce incep, desi stiu ca e inutil si ar fi mai rentabil sa ma opresc.
Costel, tu pentru ce joci GO ?
Toata lumea are un scop. Pana la un moment dat am crezut ca e doar simpla distractie. Dar nu e numai atat. Pentru unii e prilej de aventura ceea ce pentru mine a fost o revelatie la un moment dat. Si multumesc celui care mi-a atras atentia asupra aspectului.
Copiii trebuie sa se simta bine si sa fie motivati. Dar in primul rand trebuie sa se simta bine. Daca nu se simt bine o sa gaseasca o alta activitate recreativa care sa nu fie GO. Daca incepe sa le placa e beton, pentru ca atunci pot fi motivati de progresul in calitatea jocului, cum a inceput sa fie Dani. Daca nu se simt grozav dar sunt motivati de un premiu, cum am invatat de la tine anul trecut, iar e ok. Totusi faptul ca Saulea Alexandru le-a luat toate premiile si dupa ce n-a mai vazut un premiu accesibil s-a lasat arata limitele acestei metode. Deci trebuie sa se simta bine si sa fie motivati.
Un alt aspect important. Liderii. Daca atragi liderii de partea ta atunci ai un mare avantaj. Pentru ca liderii sunt mai inteligenti si au autoritate naturala asupra celorlalti. Cu cat ai sa fii mai dur cu ei cu atat o sa ti se opuna mai tare. Cauta liderul si atrage-l de partea ta. Eu il stiu si o sa incerc independent.
Poate ca nu relatez faptele corect, asta e, dar sunt imagini cu copiii stand cuminti in banca si urmarind lectia pentru perioada in care n-ai fost. Eu cred ca tu le oferi prea multa complexitate deodata si … cumosti expresia din IT “stack overflow” ? De asta isi pierd interesul. La chestiile complicate care-ti plac tie vor ajunge, dar mai tarziu. Explica-le lucruri simple. Teritoriul nu e ceva simplu si cred ca nu au intelectul dezvoltat suficient ca sa-l inteleaga.
Uite, Dani a venit la mine (nu l-am mai chemat eu) si a facut una din mutarile acelea care-ti “plac” tie atat de mult incat ai inventat jocul de-a gardulete. L-am intrebat de ce a mutat asa. A zis ceva cu inconjuratul. I-am spus ca piatra aia e singura contra 2 de culoarea opusa si l-am intrebat daca o stie pe aia cu “Unde-i unul nu-i putere/La nevoi si la durere/Unde-s doi puterea creste/Si dusmanul nu sporeste”. A tresarit. Dupa care i-am explicat de ce face keima in joseki-ul ala de 3,3. Bine, s-a terminat ora pentru ca m-am straduit sa-i explic inainte ceva unui copil care s-a oferit sa ma ajute la separarea semiconvexelor de convexe. Nu stiu daca am avut rezultat pozitiv pentru ca parea afectat de deficitul de atentie.
Pe mine ma amuza ultima fraza. Cam asa zice si liderul lor. “Noi nu suntem prea interesati…”[totusi venim]. Si continuarea e cam la fel: Noi suntem cam enervati deci s-ar putea sa nu mai venim…
Bun, ma bucur ca aduci in prim plan ideea de scop. Am precizat si repetat de nenumarate ori care este scopul meu. Nu e vina mea ca nu am fost auzit. Ma intrebi de ce joc Go. Eu nu mai joc Go, m-am plictisit, m-am plafonat. Daca mai manevrez bilutele o fac din amabilitate pentru ca sint solicitat, deci pentru a face placere altora, sau acasa in momentele de delir. Creierul are nevoie permanenta de defragmentare sau cam asa ceva, deci in somn viseaza, cel putin asta e una dintre teorii. Eu cind nu dorm, dar nici nu mai sint capabil de nimic altceva, din cauza de lipsa de luciditate mai joc Go pentru ca e singurul lucru pe care il pot face fara sa gindesc. Creierul se duce singur pe modele indelung folosite, de aia ii zic delir, si se mai elibereaza de tensiuni.
Da, fiecare trebuie sa se simta bine, si fiecare percepe mult mai intens propriul bine. La club sintem egali, si eu si copii. Si eu vreau sa ma simt bine. Pentru asta am nevoie de doua elemente. Liniste, si sa fiu lasat sa vorbesc despre ceea ce am fost chemat sa vorbesc, adica Go. Nu ma intereseaza sa motivez pe nimeni, nu sint bun la asta.
Eu nu sint dur, daca eram dur as fi impus linistea de la ora a doua, nu as fi rabdat pina la momentul cind mi-am pierdut controlul. Ce tot spui de lideri? Sintem intr-o gasca de cartier? Eu credeam ca sintem intr-o institie de invatamint unde educatorii conduc, nu niste tinci de 9 ani. Aceasta institutie prin intermediul tau mi-a solicitat sa ii instruiesc pe copii in ceea ce priveste acest joc. Autoritatea mea se opreste acolo unde gobanul se termina.
Afirmatia ta ca in lipsa mea copii asculta linistiti duce la o concluzia logica. Prezenta mea ii agita. Foarte posibil. In materia de bioenergie sint un emitator. Astia mici fiind oricum incarcati de energie, surplusul meu poate ca e suficient sa ii dea in clocot. Asta se poate testa. Eu pot lipsi, chiar cu placere, am multe altele de facut. Si voi constatati daca este o diferenta notabila in materie de decibeli.
Eu le ofer complexitate? Doamne ce iti mai e si discursul politic. Eu de la inceput am zis, regulile de baza, si apoi tabla sa joace. Nu cred ca eu am fost cel ce a inceput cu josekiuri, si alte chestii avansate inainte de a putea duce o partida la capat. Teritoriul e ceva complex? Din cite cunosc eu, teritoriul e ceva ce il intelege si un animal la nivelul lui de intelegere. Este o notiune de baza. Aici cred ca avem o problema. Ori vreo autoritate superioara te-a pus sa imi testezi rabdarea ori iti bati joci de mine, ori venim de pe planete diferite pentru ca evident nici unul din noi este paminteam. Adica eu incerc sa explic notiunea de teritoriu, tu le explici un joseki pe care nici eu nu la 4k nu il inteleg, si eu le impun chestii complexe. Eu vreau ca pentru o lectie sa impun plecarea de la 2Xsanrensei, si tu vrei sa se plece de la pozitia aia coreana alambicata, si eu le prezint chestii complexe. Sint perplex. Mai mult nu am ce spune. Dar pot spune ca dupa aceasta sedinta de gardulete am reusit sa ii fac sa termine mai multe partide. Inca mai uita un teritoriu deschis, au facut gardulete pe margine, deci nu au pricepul granita naturala, dar am simtit ca au facut un pas inainte. Sa vedem daca vor si retine. Urmeaza vacanta, deci pina peste o luna iar uita tot.
No nu sintem interesati? Pai sanatate, nici eu.
Vezi ca asta e atac la persoana.
Cum iti explici ca un copil a putut sa memoreze un joseki de 26 de mutari si in 2 ani de “GO” n-a inteles ce e teritoriul ?
Tu voiai sa joace in competitii. Din pacate nu se foloseste regulamentul japonez la copii deci demersul legat de gardulete e inutil pentru urmatorii lor 10 ani de GO.
Eu ti-am spus cate ceva din ce am observat in ora care imi ramane la AEL. Stii ca intre timp ma ocup de o clasa intreaga de incepatori care sunt la fel de galagiosi si de nebunatici ca cei de jos. Cred ca realizezi ce ar fi fost jos cu 40 de copilasi pe capul nostru. Cu 20 ti-e greu.
Ca n-ar trebui sa fie asa e complet in afara situatiei. Cred ca fiecare isi aminteste ca in clasa erau cativa copii care se impuneau si ca ceilalti le urmau de obicei exemplu. Un diriginte priceput numea tocmai unul dintre acestia “seful clasei”.
Ai pretentia de la copii sa fie atenti la tine. Dar tu ce exemplu le dai ? Ce am scris eu si ce ai citit tu ? Trebuie sa-ti explic eu ca “prea” schimba intelesul frazei si arunca o provocare ? Ca persoana respectiva spune ca exista ceva interes si ca ar trebui sa depunem mai multe eforturi pentru a face cerculetul mai interesant ? Depinde numai de noi. Daca e vorba doar de gardulete, da, ok, cam boring, dar daca e ceva mai interesant ar fi cazul sa ne aratati ca sa nu murim de plictiseala. Iaca de-aia le-am aratat “ren-ul lui mosh Craciun”. S-au distrat cu el. L-au pus in toate colturile cu picioarele in diverse directii. Au gresit secventa si le-am indicat unde ar pune culoarea opusa si s-au oprit si au zambit. S-au distrat cu un joseki destul de lung si au invatat ceva. Au vazut schimburi parada-riposta la nivelul lor. Sigur, n-am stors toata invatatura din el, doar un pic. Dar o sa mai incercam si altele. De exemplu “gardul si carligu” sau “trasura cu doi cai”.