Gărduleţele şi folosul lor.
Ideea de a folosi această variantă simplificată a Goului a avut rezultatul scontat, din cîte am putut constată după această şedinţă.
Partidele au fost duse pînă la capăt, cu excepţii minore cînd unele teritorii nu au fost închise pe centru, chestie normală pentru un ochi neformat, şi faptul că s-a mers pe linia întîi, ceea ce înseamnă ca nu s-a prins ideea de graniţă naturală. Interesant este faptul că deşi se muta şi înainte pe linia întîi, erau doar mutări disparate, nu o acţiune concertată de a înconjura teritoriul.
Deci aş putea trage concluzia că acum s-a înţeles că se doreşte înconjurarea. Au mai existat şi vreo cîteva cazuri de plasare a pieselor în teritoriul propriu, lucru datorat probabil pierderii focusului.
Datorită simplităţii partidele se încheie foarte repede chiar dacă este vorba de tablă mare, deci s-au jucat mai multe partide.
Nu s-a jucat suficient de mult, dar cîţiva au şi aplicat la strategii de joc, deşi iniţial au mers pe ideea de a face teritoriu, şi abia ulterior la cea de a face Mai Mult Teritoriu.
O observaţie interesantă. La un moment dat am jucat cu unul din cei noi, pentru că nu avea cu cine juca. Am explicat cele două reguli, şi am mutat. Întîmplător aveam negrul deşi era logic să fi ales să joc cu albul. Dar nu am dat importanţă culorii pentru că oricum nu conta ideea de a cîştiga. Şi se pare că a fost bine, pentru că dacă avea negrul deci prima mutare, trebuia să gîndească singur ce are de făcut, dar pentru că eu am mutat, el a avut inspiraţia de a copia mutarea, deci de a juca în oglindă. Şi a ales oglinda cu axa pe diagonală, nu cu axa pe orizontală. Nu a reuşit să păstreze oglinda prea mult pentru că am alternat mutări pe cele două laturi, dar este interesant modul cum a gîndit. Este o chestie destul de complexă.
decembrie 15, 2012 sâmbătă at 4:14 pm
Cu siguranta nu vor ajunge asi ai overplay-ului ?