RGo ne-a fost loc de adunare mai bine de două decenii, iar GoForum vreun cincinal. Primul a adunat vreo cinci sute de membri, al doilea ceva peste o sută.  Primul a generat cam o mie de mesaje pe an, al doilea vreo 700, ceea ce înseamnă chiar mai mult pe căciulă avînd în vedere că numărul discutacilor e la sfert.

Cu bune și cu rele grupurile au existat și ne-au fost de folos. Dar iată că brusc, ambele dispar. Concurența, dar mai ales Facebook l-a dărîmat pe Yahoo, iar acesta a decis să închidă această pagină de istorie. Chiar dacă se mai pot trimite mesaje pe mail, fără o arhivă publică practic grupul rămîne ascuns în mailerele celor cîțiva care decid să rămînă activi.

La GoForum e și mai rău. Cei responsabili au uitat să prelungească găzduirea și domeniul, și a dispărut integral. Mai există totuși o arhivă parțială în waybackmachine.  Nu este totul pierdut.

Deci asta este realitatea actuală, ce s-a întîmplat nu putem schimba. Dar putem schimba cursul actual. Întrebarea este, Ce va urma? Dispărem sau ne punem în mișcare?

Comunicarea și istoria ne sînt necesare. Fără ele sîntem doar niște maimuțe care așteaptă să cadă banana din copac. Pentru a înțelege mai bine importanța comunicării puteți viziona Full Steam Ahead  în care un grup de istorici ne povestește în șase episoade despre impactul epocii aburului asupra societății. Evident, e vorba de locomotiva cu aburi. Episodul al patrulea se ocupă de poștă. Aflăm astfel cum pentru a cîștiga timp, poșta sorta corespondența în mers, între stații. Zi sau noapte existau la post profesioniști care se ocupau de acest detaliu. Și astfel detaliu lîngă detaliu societatea a avansat. În primul rînd cea britanică, și apoi restul lumii care a preluat.

La fel ca și acolo avem nevoie de niște profesioniști. Nu pentru a sorta, ci pentru a administra. Cînd am renunțat la administrarea rgo am lăsat doi administratori în urmă, persoane serioase. Dar cu toată seriozitatea, cînd a fost necesar, nu au știut să predea ștafeta. Văd că GoForum a pățit la fel.

Cu cîțiva ani în urmă cînd RGo a rămas fără admini am făcut o arhivă, care lîngă arhiva sitului lui Radu plus altele două au format nucleul lîngă care trebuia să crească istoria Goului românesc. Am căutat trei administratori. Trebuie trei, pentru că nu știi cînd te ajunge din urmă un infarct pe munte, sau ieși din trafic să te iei la harță cu un copac care nu vrea să se dea la o parte. Nu am găsit. Am renunțat. Am lăsat arhiva să dispară, cea online. Cele personale trebuie să fie pe aici.

În noua conjunctură revin cu propunerea.

Și pe lîngă arhivă mai este necesar un forum real. Facebook nu e forum. Are greutate, a prins multă lume, dar nu e ceva serios. Nu poți căuta în arhive, nu poți organiza discuțiile. Ba mai mult, Facebook cam calcă în străchini, și nu știm cît ne putem baza.

Fără cineva care să aibă grijă, lucrurile dispar. Situl lui Radu a dispărut. Prima dată ne-am milogit de fratele lui să îl repună în loc să ne organizăm și să avem grijă de el. A doua oară domeniul a căzut pe mîinile samsarilor. L-am urmărit cîțiva ani, și în final l-am recuperat la o mică licitație. Am scăpat ușor. DespreGo nu a avut același noroc.

Citeam în urmă cu cîteva decenii solicitarea unui redactor pentru cititorii săi. Avea nevoie de feedback, voia reacția cititorului. Spunea că dintre toți cei ce citesc un ziar, doar unul din trei, sau din zece, nu mai țin minte exact, are ceva de comentat. Și dintre cei ce au ceva de comentat, doar unul din trei, sau din zece, se gîndește că ar putea scrie ceva înapoi către redacție. Și dintre cei care se gîndesc să scrie, doar unul din… chiar pune mîna pe pix și plic. Și ne îndemna să scriem, pentru că avea nevoie de opinia noastră. Acum cînd nu mai e nevoie de pix și plic se pare că procentul celor care își spun opinia a crescut.  Sau doar mi se pare?

Actualizare. GoForum va fi revitalizat. Sebastian Ilie a reușit să dea de factură și să o plătească, deci domeniul a fost recuperat. În plus FRGo va folosi GoForum ca platformă oficială.