Un interesant filmuleț publicat acum doi ani a reapărut în atenția jucătorilor de Go.

Este vorba despre un clasament animat al celor mai buni jucători de Go. Spre deosebire de clasicele clasamente, unidimensionale, în care poți vedea clasamentul la un moment dat oarecare, aici vezi evoluția clasamentului, implicit a jucătorilor în timp.

Există ceva fascinant în acest mod de prezentare. Clasamentul cuprinde cîteva date despre jucători, alături de nume vedem naționalitatea, vîrsta, ratingul și numărul de victorii și înfrîngeri. În plus mai vedem și numărul de zile de ocupare a primului loc.

Clipul începe cu anul 1974, cînd toate cele zece locuri de la vîrf sînt ocupate de nume japoneze.

Timpul se scurge și schimbări se produc în mod continuu pe mai multe planuri. Unele nu sînt vizibile, precum naționalitatea lui Cho Chikun care ajunge pe primul loc în 1980. Cinci ani mai tîrziu apare și China în clasament cu doi reprezentanți, care devin trei apoi patru. Trei ani mai tîrziu apare și Coreea, pe față, în forță, cu Cho Hunyun, iar mai tîrziu cu Lee Changho care ia un avans considerabil față de locul doi. Modul în care este construit graficul accentuează această diferență.  Ratingurile profesioniștilor încep de pe la 2500. La un moment dat Lee Changho are peste 3500. Este o diferență impresionantă, chiar dacă graficul arăta complet și cele 2500 puncte a celui de jos. O mie de puncte, aproape dublu, dar de așteptat avînd în vedere locurile, baza și vîrful piramidei. Dar graficul pentru top 10 nu arată toate cele 2500 de puncte, ci se începe de la 3200, cel de jos avînd 3300, Lee 3500. Astfel, 300 de puncte arată triplu față de 100, cînd de fapt diferența este de doar de vreo șapte la sută, nu aproape trei sute la sută. Oricum, Lee Changho a fost un adevărat titan, depășindu-i pe ceilalți copios în rang. Asta a ajutat și la longevitate, fiind numărul unu mai bine de 15 ani. Un alt Lee, dar de data aceasta Lee Sedol, tot din Coreea, a repetat povestea, dominînd lumea Goului de la distanță, dar nu la nivelul predecesorului, nefiind peste 100 de puncte, plus că durata domniei a fost de trei ori mai scurtă, doar cinci ani.

Un alt aspect pe care îl observăm este vîrsta campionilor. Atunci, cu jumătate de secol înainte, vîrsta dominată era de peste 30 de ani. Lee Changho a inaugurat o nouă eră. S-a impus la 15 ani, alături de el între primii zece mai fiind doar trei sub 30. Și deși a încălcat tradiția, a păstrat-o rezistînd pînă la 30, dar cînd el a ieșit din scenă, printre primii zece rar mai rezista cîte cineva peste 25.

Cu siguranță în filmuleț mai pot fi descoperite și alte aspecte interesante, dar chiar și numai cu cele observate de mine putem declara acest mic clip demn de atenție.