Tocmai a spus cineva că vrea să facă o mică librărie cu cărți de Go pentru clubul local, și a întrebat dacă mai există astfel de inițiative prin alte părți, și cam ce sfaturi poate primi. Eventual dacă o taxă ar fi binevenită.

M-am băgat și eu în vorbă reamintind de fosta mea bibliotecă cu vreo 40 de cărți. A fost pe vremuri acum aproape 30 de ani cînd ceilalți din club erau ori studenți ori familiști și nu își permiteau mai mult de două trei cărți. Nici eu nu dădeam cu banii în cîini, dar lipsit de obligații m-am putut arunca să cumpăr tot ce am găsit în cale. Evident, oferta era limitată la ce aduseseră cîțiva pasionați, majoritatea fiind în engleză, sau cîteva cu probleme în japoneză sau chineză. Puține, dar tot se adunaseră peste 40. Din toate astea eu am citit doar trei. Nu prea m-am omorît cu studiul. Diagramele mă oboseau tare. Dar am descoperit că pot învăța de la cei ce împrumutau cărțile de la mine.  Ei studiau apoi aplicau ce au învățat, în partidele cu mine. Tot ce mi-a fost necesar pentru bibliotecă a fost un carnețel pe care notam la cine se duceau cărțile.

Sfaturi nu prea pot exista multe, pentru că ideea e simplă, un stoc de cărți, și cineva care să aibă grijă de ele. Există și la noi astfel de inițiative. De exemplu cel de la clubul lui Iulian Dragomir .  Are secție și pentru cărțile în română. Un alt exemplu este donația lui Mirel Florescu, care a donat peste 2 mii de cărți și reviste Bibliotecii Naționale, fiind astfel la îndemîna oricărui doritor, gestionarea fiind făcută de profesioniști.

Dar un sfat interesant a apărut totuși, și anume catalogarea cărților cu ajutorul catalogului mondial de cărți. Deja există acolo o colecție impresionantă de titluri. Găsim și Inițiere în Go,  care apare în cele trei ediții, fiecare localizată într-o altă bibliotecă fizică din lume. Cu siguranță există mult mai multe exemplare în biblioteci, dar numai aceste trei și-au înscris patrimoniul în acest catalog.

Un articol despre o astfel de bibliotecă este scris de americanul Steve Colbum.