Despre AlphaGo s-a vorbit extensiv în media, și chiar și aici am abordat subiectul, evident din perspectiva jocului de Go, și ocazional despre cum funcționează inteligența artificială.

Dar miza este cu mult mai mare. După cum spunea Demis Hassabis, întîi descifrăm inteligența, apoi descifrăm orice altceva. Deci cine va avea control asupra inteligenței artificiale, va controla totul. Dar cine are controlul? În următorul articol, DeepMind and Google: the battle to control artificial intelligence  Hal Hodson încearcă să răspundă la această întrebare.

În articol se începe cu lămurirea noțiunii de inteligență artificială, mai precis inteligență artificială generală. Inteligența artificială a fost abordată în diverse moduri, dar care se pare că nu au prea dat rezultate, Și practic unele tipuri de Inteligență Artificială, nu sînt chiar inteligență, din moment ce sînt extrem de specializate în anumite domenii, cum ar fi recunoașterea facială.

Articolul continuă cu prezentarea făcută de Demis la The Singularity, unde lectorii au prezentat teme sforăitoare precum Mintea, și cum să construim una., sau, Inteligența artificială contra îmbătrînirii., sau, modificarea granițelor dintre viață și moarte. Dar Demis a minimizat subiectul abordat numindu-l, O abordare sistemică a Științelor în neurologie pentru construirea Inteligenței Artificiale Generale. O diferență majoră a abordării sale este că el a propus studierea modalității de funcționare a creierului nu la nivel fizic, ci la … nivel de software.

În continuare se mai dezvăluie detalii din planul complicat al lui Demis urzit pentru a reuși ceea ce și-a propus. De exemplu acea prezentare de la conferință, la care a pistonat un întreg an pentru a avea acces, nu a fost decît o modalitate de a putea vorbi cu Peter Thiel, un fervent susținător al Inteligenței artificiale, cu buzunarele sale adînci. Scopul a fost atins, 2 milioane fiind obținute ca finanțare, dintre care 1,4 de la Thiel. Planul a continuat cu cunoscuta achiziționare de către Google a DeepMind.

Articolul face un pas înapoi de la planul complicat, la copilăria lui Demis, și succesul său în materie de jocuri logice, programare și nu numai. Se mai dezvăluie detalii despre cum Demis a creat o companie de jocuri, pare-se pentru a obține experiență managerială. Apoi ultimul pas era înțelegerea creierului, așa că în 2005 a început studiul științelor neuro la University College London. Cinci ani mai tîrziu a fondat DeepMind. Planul lui Demis nu e finalizat, dar o parte din el acela de a învinge cel mai bun jucător de Go, a fost stabilit atunci cînd DeepBlue l-a învins pe Kasparov. El a dezvăluit acel plan unor parteneri, și iată că după 20 de ani l-a dus la îndeplinire.

După această rememorare, articolul revine la momentul cumpărării de către Google. Se precizează că DeepMind nu ducea lipsă de bani, modelul de afacere creat putînd finanța cercetarea cu crearea de noi jocuri. Dar sub umbrela Google existau și alte avantaje. Dar toate avantajele nu valorează mai mult decît independența, așa că Demis și-a luat măsuri în acest sens, printre care și Ethics and Safety Review Agreement. Dar pe lîngă contracte și înțelegeri oficiale, Demis mai deține puterea și prin loialitate, angajații săi fiind mai apropiați de el și idealurile sale decît de tătucul Google.

În fine, articolul ajunge și la subiect, punînd sub lupă cum Google a abordat problema confidențialității în cazul unor contracte în domeniul medical. Mai sînt și alte detalii, mult prea complicate pentru a le detalia aici. Cine e interesat le poate citi în articolul original.

Charles Mathews, care este citat în articol, revine cu cîteva lămuriri pe forumul life in 19X19.