Exceptînd rezultatele menționate în articolele precedente, mai este de spus doar despre învingătorul de la open, și de rezultatul lui Elian.

Anul acesta Elian a urcat mai sus cu un loc față de anul precedent cînd a ocupat locul 13. Remarcasem anul trecut acest rezultat excelent, cînd Elian aflat doar la 4 dan învinsese vreo trei sau patru de 7 dan printre care și Rob Van Zeijst. Anul acesta a învins doar un singur jucător cotat mai bine, redutabilul Boviz Dominik, în rest doar jucători de valoare egală. Rezultatul final, de șase victorii din zece partide, poate părea banal, dar avînd în vedere compania în care a fost obținut, nu este deloc banal. Cele patru înfrîngeri nu au venit de la niște jucători oarecare, ci de la jucători de top. În prima rundă a fost eroul la campionatul pro transatlantic, nimeni altul decît Mateusz Surma. În runda a cincea a fost alt titan, chiar mai titan decît Mateusz, și anume campionul din open, profesionistul  Sun Tengyu 7 dan pro, aflat pe locul 75 în clasamentul mondial de profesioniști. În ultima rundă a mai pierdut la coreeanul Yong Min Lee 7 dan. Cînd pierzi la astfel de adversari, nu ai ce îți reproșa. Tot ce poți face e să fii conștient că ai jucat la prima masă.

Revenind la Sun Tengyu, care a terminat pe primul loc cu un scor imaculat, zece victorii. trecînd nu doar de Elian ci și de alți nouă jucători de top, la nivel de 7 dan, sau chiar profesioniști. De altfel nimeni nu se aștepta la alt rezultat. Tengyu aflat pe locul 75 mondial este la doar 34 puncte distanță de mondialul campion Lee Sedol, sau chiar mai sus cu 11 locuri față de alt campion mondial, Gu Li, sau chiar și legende precum Lee Changho  aflat pe locul 91. Chestia asta cu jucători asiatici care joacă în openul european îmi cam scapă și nu o prea înțeleg, le cam strică apele jucătorilor europeni. De astfel mulți dintre cei tari au ieșit din open după ce au fost eliminați din campionat. Cu un 7 pro, sau chiar acel 2 pro din China plus vreo 3 de 7 dan coreeni, șansele la premii se cam evaporă.

Apropo, ștergînd numele asiatice, Elian este pe locul patru dintre europenii rămași să lupte.

Ca fapt divers merită menționat rezultatul lui Flambard, Yann, 1 dan din Franța, care a terminat pe locul 9. Și dacă ar fi avut doar adversari de nivelul său putea fi bănuit de culoar favorabil, dar din cele zece partide, doar trei au fost jucate cu shodani, și la una a luat juma de punct prin forfait probabil. Dar restul au fost puncte luate la jucători tari, 4 sau chiar 5 dan. După acest parcurs, cu siguranță a urcat la doi, dacă nu chiar 3 dan. Rezultatul e atît de remarcabil încît cu siguranță cred că ultimele partide a fost supravegheat pentru a se vedea dacă nu cumva are contact cu cineva care îi comunică mutări jucate de inteligența artificială.

Revenind la chestii mai pămîntene, vedem că Dragoș și-a continuat parcursul în forță învingînd doi de 2 dan. Urcat astfel printre cei mai tari a mai cedat trei partide unor jucători de 3 2 și 1 dan finalizînd pe locul 101, confirmînd cu brio shodanul.

Nemulțumit de multele puncte slabe ale acestui congres, voi încheia cu încă o bilă neagră pentru întîrzierea cu care a fost publicat clasamentul de la open în EGD. Am scris articolul chiar a doua zi, dar așteptînd clasamentul ca să văd dacă a trecut Elian la 6 dan, iată că îl public cu zece zile mai tîrziu. Și nu, nu s-a apropiat de 6 dan. O făcuse acum jumătate de an, după care a căzut un pic iar acum a revenit la 2500 recuperînd doar 17 puncte. Cele 50 de puncte necesare pentru 6 dan, nu au deloc aceeași greutate ca 50 de puncte la 6 kyu :).

Dragoș a ieșit mai bine din punct de vedere a ratingului, crescînd cu 26 de puncte. Încă 33 de puncte pentru pragul de trecere la 2 dan.

Mai poate fi adăugată acum și poza de grup, publicată între timp la secțiunea fotografii.

Secțiunea mai este completată cu cîteva imagini oferite de participanți, dar nu într-un album, sau măcar inserate în pagină, ci trimiteri către google drive.

În fine, ultimul lucru pe care îl așteptam era albumul oferit pe contul de flikr al federației europene. Pentru anul trecut văd cîte un album dedicat finalei pe echipe, campionatului, plus perechi, dar și un album de peste 500 imagini dedicat întregului congres. Acum, există doar cele trei albume dintre care două le-am prezentat deja în articole precedente, cel pentru finala pe echipe, și cel pentru campionat.

Acum a apărut și cel dedicat turneului de perechi. Îl puteți răsfoi mai jos.

Și dacă tot l-am menționat pe Yann Flambard, care intuiam că a crescut două ranguri, să vedem ce spune EGD. Da, așa cum bănuiam, a crescut aproape 200 de puncte, mai precis 192. O creștere de exact două ranguri.