Nu prea înțeleg ce se vrea cu acest Quantum Go, plus că articolul apare într-o revistă pe care am, încetat să o urmăresc pe motiv de exagerări. Inițial Futurism mi se părea o revistă interesantă, cu o mulțime de articole de actualitate despre tehnologii de vîrf și alte chestii științifice care lăsau cititorul cu gura căscată. Dar în timp s-a marjat prea mult pe aspectul spectacular și mai puțin pe realitate. Practic mai toate titlurile erau click bait, iar informațiile exagerate. Citind revista cu bună credință rămîneai cu impresia că în cîteva luni bateriile solid state sînt după colț, mîine dimineață se dă drumu la prima centrală electrică bazată pe fuziune, și de aseară nu mai există cancer în lume.  Aș că am evitat să mai citesc ce se publica în această revistă.

Dar cumva iată că acet articol nu l-am putut ignora. Este despre Go. Și chiar dacă autorul este cel care m-a supărat cel mai tare dintre cei ce publicau în Futurism, iată că mă compromit prezentînd articolul aici.

Titlul mai precis este  Goul jucat la scală quantum.

Iar articolul în sine este scurt, practic prezentînd o singură idee, și anume că în loc de clasicele piese albe și negre, se folosesc fotoni. Și de asemeni, regulile Goului sînt un pic modificate, pentru că fotonii pot fi conectați, conform legilor lumii quantice. Deci practic nu mai este Go, ci un cu totul alt joc pentru că se introduc nu numai noi dimensiuni de complexitate, ci și elemente de aleatoriu.

Articoilul mai este presentat și în Phys.org, sub titlul, Using entangled photons to play “quantum Go” .

Aici vedem și o reprezentare schematică a acestui Gop Quantic,

dar care oricum nu mă lămurește mai mult.

Nici articolul original, Quantum Go Machine nu este mai explicit. Ba mai mult aici întîlnim noțiuni precum grad de libertate polarizată,  spațiu Hilbert, nondeterministic, corență și entanglement, (tradus direct ar însemna încîlcit, dar mie mi se pare că mai corect ar fi conectați(magic de la distanță)).

Concluzia mea în final este… vai ce interesant. N-am priceput nimic.