Printre multele ecouri stîrnite de un recent serial în care eroul este șahul, iată și unul care ne povestește despre un subiect pe care îl are comun cu Goul. Ceasul de …șah. Pe la noi parcă se numea ceas de jos, sau ceas de concurs. Dar căutînd aceste expresii am realizat că nu sînt folosite. Peste tot se folosește denumirea de ceas de șah. În plus, toate ofertele sînt digitale. Ceasul mecanic, sau analog cum mi este denumit probabil mai poate fi găsit, dar nu ușor.

Și chiar dacă acum este istorie, cîndva, nu foarte demult, acesta nici nu fusese inventat, și unele concursuri durau extrem de mult, chiar și 14 ore.  Ha, se plîng șahiștii de partide care durau o zi plină. Să fi văzut ei partidele de Go care durau săptămîni. Oricum ideea este că partidele interminabile au dus la limitarea timpului de joc apărînd astfel necesitatea măsurării lui. Inițial s-au folosit clepsidre, dar nu după mult timp au apărut ceasurile mecanice care au evoluat rapid la forma cunoscută și de noi.

Întreaga poveste poate fi citită în articolul  Chess Clocks, Time, and The Queen’s Gambit on Netflix 

Aflăm astfel cum a fost introdus ceasul de joc la șah. Ar fi interesant de aflat cum a decurs procesul acesta la Go.