Brăilago

Brăila, Go, restul se înţelege

RSS 2.0

Sînt Jean Valjean

Singura legătură a acestei povești cu Goul, este că am scris-o chiar eu.

Deci dacă ești interesat doar de povești despre Go, mai bine sari la următorul articol. Dar dacă ești începător, și ți s-a părut interesant ce ai citit din ce am scris eu, sper că vei citi în continuare.

Citim povești de mici, și apoi chiar scriem noi propriile povești. Unele interesante, altele mai puțin. Una din poveștile interesante citite de mine, și din care am și învățat ceva, este Comoara din Sierra Madre de B Traven. Povestea e chiar simplă, doi prieteni pleacă în căutarea aurului prin munții mexicani, și în aventura lor invită și pe un bătrîn căutător de aur. Ce se alege din aventură vă las să aflați singuri. Dar vă voi dezvălui învățătura însămînțată de autor în creierul meu. Este vorba despre puterea ispitei.

Și ispita joacă un mare rol și în jocul de Go. Și în Go ca și în viață trebuie să faci față ispitei, trebuie să ai răbdare pentru a face o mutare la timpul potrivit, pentru că altfel, graba strică treaba. Și în povestea cu aurul, bătrînul le tot povestea cît de puternică este ispita, și că trebuie să se pregătească din timp pentru a îi face față. Cei doi prieteni erau încrezători în onestitatea lor. Ziceau că sînt prieteni, și nu vor rîvni niciodată la bunul celuilalt. Dar bătrînul știa mai bine, viața îl învățase să vadă dincolo de aparențe.

-Da, voi spuneți asta acum, cînd nu există o mică avere în traista celuilalt, deci nu există nici ispita de a îți dubla propria avere, nu cu sute de mii de lovituri de tîrnăcop în coasta unui munte, de-a lungul a sute de zile, ci cu o singură lovitură în coasta prietenului. Știu că acum sînteți onești și fără gînduri ascunse. Dar va veni ispita și va sădi gîndul ucigaș în mintea voastră, și voi veți fi tari, veți rezista gîndului prima dată, și a doua oară. Veți rezista de o sută de ori, dar problema este că nu ai nevoie decît de o clipă, o fracțiune de secundă pentru a ceda ispitei. Într-o secundă poți ceda de o sută de ori, iar secunde sînt multe, într-un minut sînt 60, iar într-o oră sînt 60 de minute. Iar drumul la întoarcere va dura zeci de zile, fiecare cu cîte 24 de ore.

Pe mine, această povață, din acest roman de aventuri, m-a ajutat mult, așa cum m-a ajutat mult și ceea ce am învățat din Go.

Și apropo de imagini întipărite în minte din povești, mai am una din alt roman cu greutate, Mizerabilii, de Hugo. Și acolo este o povață cu o comoară, dar pe care nu am priceput-o cînd am citit-o prima dată. Eram prea mic pentru a o pricepe. Am rămas doar cu nedumerirea cu privire la ce voia autorul să zică. Și ceva zeci de ani mai tîrziu, recitind cartea, sau poate amintindu-mi de nedumerirea mea în cine știe ce context, am realizat despre ce comoară este vorba.

Dar altă imagine din Mizerabilii este cea care m-a îndemnat să scriu această poveste. Este vorba despre imaginea lui Jean Valjean, la bătrinețe, cînd o văzuse pe fiica sa adoptivă, Cossette alături de soțul ei Marius, așezați la casa lor. Jean Valjean obișnuia să îi viziteze la început, dar la un moment dat după ce a parcurs drumul pînă la ușa lor, a ezitat, nu a mai îndrăznit să ciocăne. Se temea că îi va deranja. Așa că a privit o vreme ușa închisă, după care s-a întors tăcut acasă. A amînat vizita pentru a doua zi sau pentru următoarea. Dar nici a doua zi nu a îndrăznit să atingă ușa. Și apoi știind ce va urma, nici nu se mai apropia de casa lor, oprindu-se din drum din ce în ce mai devreme, autorul comparîndu-l cu o pendulă care este pe cale de a se opri.

Ca și Jean, am început să pendulez între ideea de a bate pe copii la cap să joace Go, și tentația de a renunța.

Categories: Incepatori, Povesti Tags: ,

Costel


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Categorii

Arhive