BrăilaGo

Brăila, Go, restul se înţelege

RSS 2.0

O serie de studii privind beneficiile practicării Goului

De-a lungul timpului am văzut publicate cîteva articole despre unele studii elaborate privind efectele practicării jocului de Go asupra creierului. Totuși, metodele elaborate nu mi se păreau concludente pentru nivelul de pregătire al cetățeanului obișnuit. Scanări cu rezonanță magnetică și tabele cu indici alambicați nu sînt pe înțelesul tuturor. În plus, aceste studii nu pot fi repetate de oricine, costul scanărilor RMN fiind ridicat.

Astfel, am tot visat la studii mai simple dar la fel de eficiente. Metoda avută de mine în vedere fiind baterii de teste pe grupe de copii cu diverse scheme de pregătire.  Testele la care mă orientasem fiind teste banale IQ. Părerea generală este că nivelul IQ este constant, dar eu sînt convins că este o părere greșită, avînd în vedere că eu personal în școală am avut rezultate mediocre, dar în testele IQ am ieșit destul de mult peste medie. Fiind atras de problemele de logică, rebusuri și puzzleuri, practic mi-am, antrenat creierul pe acest sector, astfel reușind rezultate mai bune. Probabil IQ ul o fi constant, dar abilitatea mea de a rezolva corecte mai multe probleme din testele IQ a crescut. Dar știam bine că testele sînt la fel de nelimitate ca și imaginația, pentru că nu există doar teste IQ. Și ce e mai important este că aceste studii pot fi efectuate în mod repetat de către oricine. Și nu doar în școli, ci și în alte sectoare sociale, cum ar fi societăți economice, aziluri sau unități de cercetare.  Tot ce este necesar este timpul dedicat studiilor și testele. Grupele pot fi pe diverse categorii de studiu. Go, șah, bridge, alte jocuri de logică, sau mixte. Metoda de studiu, banală. Test la început, test repetat după șase luni sau după un an.

Din nefericire nu am fost suficient de insistent și inspirat pentru a convinge pe cei ce pot dispune de timpul elevilor pentru a pune în practică astfel de studii.

Dar iată că nu am fost singurul care a fost muncit de această idee. Și spre deosebire de mine alții au și pus în practică ideea.

În acest articol vedem rezultatele mai multor astfel de studii.

Primul dintre studii a avut loc în Ucraina și putem vedea și toate detaliile în acest document. 

Grupele nu au fost foarte diverse, și numărul subiecților a fost destul de mic și anume 30. Testele de performanță nu au fost pentru IQ, și pentru dexteritate aritmetică și vizuală, sau cam așa ceva, testele fiind Schulte și Ermakov. Cele trei grupe au fost unul de control, care nu a practicat Goul, unul care a studiat Go de două ori pe săptămînă, cîte o oră școlară standard, și altul la care ora de studiu a fost întreruptă de o pauză de cinci minute pentru exerciții fizice.

Rezultatul a arătat că toți subiecții au rezolvat testul Schulte mai repede după o lună, dar cei care au practicat Goul au avut un progres de două ori mai mare.  Surprinzător, pauza de exerciții fizice nu a fost benefică.

Pentru testul Ermakov, de asemenea toți subiecții au fost mai rapizi, dar cei din grupele studiind Go, au progresat cu mult mai mult, de 3 ori, sau chiar de șase ori pentru cazul cu pauza de exerciții. Deci aici pauza aceasta a fost extrem de benefică, spre deosebire de celălalt test.

Avînd în vedere aceste  rezultate neconcludente, testul ar trebui repetat pentru perioade de timp mai mari.  Vag parcă îmi aduc aminte de acest tip de neconcludentă, și am senzația că am mai dat peste acest studiu, dar am uitat aproape complet de el.

Al doilea studiu a avut loc în Coreea, metodele fiind similare, dar cu suficiente diferențe. Numărul de copii a fost de 34, două grupe a cîte 17, de data aceasta o grupă fiind de copii cu deficit de atenție. O diferență masivă fiind timpul dedicat Goului,  find de 5 ori mai mare, și pe o perioadă de patru luni în loc de una. De asemenea au fost folosite două teste, unul de memorare a unor șiruri de numere, al doilea mai complex, de memorare și sortare.

La primul test ambele grupe au dovedit o îmbunătățite a rezultatelor, dar copii cu ADHD au avut o îmbunătățire dublă. La al doilea test grupul martor nu a dat dovadă de îmbunătățire, dar copii cu ADHD da, 8 procente. Rezultatul este hotărîtor în concluzia că practicarea Goului ajută pe copii cu deficit de atenție. Și din cîte rețin, un astfel de studiu a avut loc și în Statele Unite.

detaliile acestui studiu corean sînt disponibile la următoarele adrese.

Articolul original  a fost publicat pe 11 aprilie 2014 în  the Psychiatry Investigation Journal of the Korean Neuropsychiatry Association.
Cercetarea a fost condusă de Se Hee Kim, Doug Hyun Han, Young Sik Lee, Bung-Nyun Kim, Jae Hoon Cheong and Sang Ho Han.
Articolul original poate fi găsit aici.
Articolul cu grafice este disponibil aici.

Al treilea studiu este orientat pe pacienții cu Alzheimer.

De data aceasta numărul subiecților a fost și mai mare, 147, iar grupele au fost 3. Prima grupă a studiat Go 2 ore pe zi, a doua o oră zilnic și a treia nu a studiat deloc. Au existat două teste, unul medical, de laborator, măsurîndu-se cantitatea unei proteine prezente în sînge, vitală pentru activitatea cerebrală. Deficiența acestei proteine este corelată cu depresia și Alzheimer. Rezultatul, obținut după șase luni de studiu, a fost covîrșitor pozitiv. Cantitatea proteinei fiind cu 53 procente respectiv 47 procente, pentru cei cu o singură oră de studiu. Grupul martor a rămas cu un procent aproape neschimbat, -1

A mai existat și un al doilea test, practic un chestionar, care a relevat același rezultat.

După numele autorilor studiului deduc că a avut loc în China.

Articolul original a fost publicat pe 25 August 2015 în the Frontiers in Aging Neuroscience Journal. de către Qiao Lin, Yunpeng Cao și Jie Gao.
Articolu original poate fi găsit aici.

Această interesantă colecție de studii este preluată din blogul Polgote, și aici aveți o listă de alte articole interesante oferite de aceeași publicație.

 

Categories: Diverse, Promovare Tags: ,

Costel


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Recent Posts

Recent Comments