Cu vreun deceniu și jumătate în urmă, Radu Baciu expira, la propriu. Dar el a rămas prezent în memoria celor care l-au cunoscut. S-au organizat și concursuri în onoarea sa, ba unul chiar a fost un concurs maraton, cu ediții lunare, care a rezistat ani buni. A fost înființat și un club care i-a purtat numele. Cîțiva ani, chiar au existat cîțiva mai apropiați care și-au adus aminte de data lui de naștere, sau cea de la capătul opus al firului, nu mai rețin exact, după care fiecare se întrecea în omagii și comemorări.

Eu nu l-am cunoscut prea bine, deci am privit acele omagii mai detașat, de la distanță, fiind convins că ovațiile vor înceta mai curînd decît părea. și din nefericire chiar așa a fost.

Oricum, pe lîngă amintirile personale, Radu a lăsat și o amintire publică, blogul său personal, RomanianGo.org. Dar domeniile și găzduirea sînt pe bani, și dacă cineva nu plătește, acestea dispar în neant. Deci și blogul lui Radu a plecat în uitare alături de el după scurt timp. Cineva a observat, s-a făcut vîlvă.  Evident, situl trebuia reînviat. Fiecare a venit cu idei. Ideea mea era să facem chetă, și împreună să menținem situl viu. Dar pînă să deschid eu gura, cineva s-a milogit la Michael, fratele lui Radu, care după cum se pare, a avut în grijă menținerea sitului, găzduit împreună cu al său. Cît de jenant. Cu numai un an înainte, îl căinam și îl jeleam, și acum ne-am calicit la doi poli.

În fine, Michael a fost un domn, a plătit încă vreo șapte ani. Apoi situl a dispărut iar, nimeni nu s-a mai sesizat, Radu a fost uitat de tot. Domeniul a fost capturat de un geambaș de domenii. M-am interesat, și surprinzător, nu a cerut exagerat de mult. Aveam și arhiva extrasă în format html, așa că l-am reactivat pe găzduirea mea. A mers chestia asta trei ani de zile. Dar peste două zile domeniul expiră iar. Și ofticat de profitorii din domeniul domeniilor, (pun intended am decis să predau ștafeta. ) Am găsit un doritor interesat să continue menținerea domeniului, dar el fiind presat de niște probleme administrative e posibil să rateze preluarea.

Dacă e cineva interesat, poate ajuta, preluînd domeniul pentru moment, după care îl va preda.

Oricum, domeniul în sine este util doar pentru cine nu știe că situl este practic găzduit pe contul meu, și poate fi accesat direct la ehomba.ro/romaniango.

Ca fapt divers, pentru cine nu știe, domeniile sînt administrate de ICANN, care este autoritatea centrală. Această instituție are evident niște cheltuieli, cu echipamentele, personalul, traficul, taxe și alte angarale. Acum vreun deceniu doi, era vorba de cinci servere și unul de rezervă. Cineva calculase că ar fi vorba de 3 cenți pe domeniu. Evident suma se împarte la multe sute de milioane, poate chiar miliarde de domenii. Astăzi se pare că sînt 11 servere. Și ICANN cere 25 de cenți pe domeniu. Dar ICANN nu lucrează cu publicul. De acolo pînă la consumator, mai există vreo trei intermediari.  Și fiecare își ia partea leului. Și astfel prețul crește de 100 de ori. Afacerea cu domenii este o bună vacă de muls. Dar cu toată stima mea pentru Radu, anul acesta am decis că nu mai am chef să fiu muls. Cu ăia 18 euro îmi pot lua patru pepeni mari.

Doi deja i-am luat. 🙂