The hedgehog 2009, film francez, este o drama, satira la adresa unei societati

qvasiaristocratice.

Toata actiunea se petrece intr-un imobil de lux, cladire cu citeva apartamente

vaste unde locuieste si familia Palomei, o pustoaica de 11 ani care si este

personajul principal. Ariciul este ingrijitoarea, o vaduva linistita care se

straduie sa ramina neobservata, dar care are o solida pasiune pentru literatura.

Povestea se tzese in jurul Palomei, copil cu preocupari filozofice mult peste virsta ei, si care plictisita deja de viatza, de teama de a nu ajunge un “pestisor intr-un acvariu”, decide sa evadeze in moarte la implinirea a 12 ani, nu inainte de a face un film despre cei din jurul sau pentru a demonstra ratiunea deciziei sale.

In locul unui vecin pe care tocmai il lasase ceasul, se muta un japonez in virsta, vaduv si el, si care observind ca sub infatisarea anosta a ingrijitoarei se ascunde mai mult, ii face cadou un Tolstoi elegant legat, o invita la cina, in oras, se infiripa o poveste. Batrinelul japonez o ghiceste si pe Paloma, si o invita la cite o partida de… ati ghicit, Go, si dialoguri filozofice.

Dar mai inainte, la o cina cu invitati, printre subiecte mondene precum manierele altora, si :

-Desi eu nu consum carne rosie, am gasit-o delicioasa. Apare ca subiect Goul.

-Lasker, campionul la sah a spus cindva: Daca exista viatza inteligenta pe Marte, cu sigurantza acestia au inventat Goul.

-Descoperit, intra in vorba si cea cu carnea rosie.

-Iaca na, descoperit inventat,  asa a zis Lasker. Altcineva continua:

-Dupa cum ziceam, Goul este un joc extraordinar. Este cumva ca echivalentul japonez al sahului.

-Da, inca o  inventie japoneza.

-Exact. Confirma invitatul nostru dind din cap cu adinc subinteles. Dar Paloma protesteaza:

-Nu-i adevarat. Chinezii au inventat Goul, nu japonezii.

-Ba nu mai fetitza, continua omul cu superioritate. Japonezii l-au inventat.

-Ba nu domnule draga, va inselati.

-Ba nu, ba nu…

-Si nu este echivalentul sahului, in sah ucizi ca sa cistigi, pe cind in Go, una din cele mai rafinate calitati ale sale este ca pentru a cistiga trebuie sa traiesti. Dar de asemeni si oponentul tau traieste. Viata si moartea sint doar rezultatul unei dezvoltari bune, sau a uneia neinspirate. Tot ceea ce conteaza este dezvoltarea armonioasa.

Dar discursul ei este intrerupt de tatal sau care incerca sa ii inchida gura, si in fine este trimisa la culcare.

Acest pasaj din film prezinta aspecte inportante despre Go, suficient cit sa atraga atentia unui necunoscator.

Mai tirziu in vizitele sale la Kakuro Ozu, vecinul japonez, o vedem si in fatza gobanului. Dar nu vedem piese asezate, ci doar un schimb de impresii despre elegantza stejarului si a pisicilor, sau caracterul ariciului/ingrijitoarei.

Mai tirziu vedem si o partida aratata  in prim plan, dar nu se dau detalii despre regulile jocului.

Partida este realista, se vede ca luptele au fost acerbe, dupa pumnii de piese strinse ca prizonieri, dar si ca negrul este total depasit reusind vreo 30 de puncte pe cind albul s-a dus binisor peste 100.

Privim si un schimb de mutari, dar camera este fixata pe cei doi, si observam reactia de supriza a lui Kakuro, in urma unei posibile mutari remarcabile.

Deci Goul in acest film este tratat cu seriozitate, desi ii este dedicat foarte putin timp.

Voi incheia recenzia filmului remarcind un calendar desenat de Paloma pe perete la inceputul filmului. Practic un AMR (au mai ramas… ), dar care nu e banal cu zilele marcate cu un x, ci cu patrate goale umplute zilnic cu desene si simboluri alambicate.

Pe parcursul filmului mai apar marturii ale talentului Palomei la desen, dar acest AMR, are ceva aparte.

Filmul, surprinzator este notat cu 7, nota pe care o aprob. Ma asteptam ca in aceste vremuri hollywoodiene, un film de aceasta factura sa nu gaseasca ecou pozitiv in materie de note asa cum am vazut ca se intimpla cu alte filme care mie imi plac, dar le vad cu note f mici, si invers.