Sau Puterea Banului cum mai e tradus, este un film de spionaj, ceva mai cuminte decit

alde nea Bond, dar mult mai imbirligat. Pe scurt e vorba de o banca implicata in comertul cu arme si spalare de bani, prin intermediul unui grup de interese. Eroul filmului tzopaie pe mapamond si dintr-un suspect in altul, nefiind sigur cine e implicat si cine nu, si bineinteles printre cadavre, pentru ca… evident cind avea dovezi clare impotriva unui suspect respectivul facea rost de un glonte in cap, un accident auto, un banal atac de cord, sau chiar o ploaie de citeva mii de gloante intr-un loc public, asa ca sa para ca e film de actiune.  Mai multe in pagina dedicata la IMDB. unde e notat cu 6,6 nota micutza, cu care sint de acord, pentru ca desi este realizat binisor, pot spune ca nu e nici film de categorie A, nici film de arta.

Undeva in toate acea incurcatura de itze, unul din personajele negative, apare ca familist cuminte care petrece o seara relaxanta in familie jucind o partida de Go cu fiul sau, moment in care primeste un telefon si afla ca i s-a cam infundat.  Surprinzator este ca ai lui au asistat la convorbire, si pareau ca stiu cam cu ce se ocupa. Si de asemeni, ca ii cere sfatul fiului sau:

-Ce faci cind esti intr-o situatie fara iesire?

-Te afunzi si mai mult, este raspunsul, sau cam asa ceva.

Partida ce se vede pe gobanul de lux, si care este inca in fuseki pare destul de realista,

dar dupa forma din coltul dreapta jos m-as aventura sa zic ca nu e vorba de o partida de nivel foarte ridicat.

Ce mai merita amintit aici sint doua remarci care se pot aplica atit jocului din fatza lor cit si jocului mult mai realist pe care il jucau pe un goban numit mapamond:

Acesta este un joc in  care rabdarea si echilibrul sint   rasplatite.

Trebuie sa gindesti ca un om de actiune,  si sa actionezi ca un filozof (cumpatat).