Normal trebuia sa plec la sase, la 9 sa schimb trenul in Gara de nord, la zece sa ajung numai bine la Otopeni, dar legatura era prea strinsa, si nestiind care e mersu la aeroport ma cam temeam, si in consecinta apelez la alt prieten, Liviu, pentru gazduire o noapte, sa pot ajunge lejer la aeroport

Am ajuns foarte lejer cu patru ore mai devreme, pentru ca Liviu trebuia sa plece de dimineata.

Ma asteptam sa fie probleme la checkin, dupa cum am fost avertizat, dar totul a mers suspect de simplu si fara nici cea mai mica tracasare.

Ma rog, am solicitat loc la geam, si am primit, dar pe aripa, de m-am tot chinuit sa fac poze incercid sa prind un pic de perspectiva dar n-a iesit mai nica.

De asemeni ma asteptam sa ma cam umezesc la tirtitza de frica, sau sa ma ia cu ameteli de la mulele g-uri, dar surprizator, mai tare m-ai speriat unii conducatori auto care au avut onoarea sa ma aiba pasager. Cred ca am vazut prea multe filme cu speriati de avioane, si ma temeam sa nu fiu unul dintre ei, dar am trecut de primul zbor cumai multa nesimtire decit mi-am inchipuit.

Drept e ca mi s-a marit pulsul cind jucareaua s-a lasat pe aripa pt ocurba larga, sau cind printre golurile de aer, zdruncinaturi modice, a aparut si unul serios care a cam fost cadere, in gol, bu sinpla zgiltiiala, si puls cel temporar grabit, acu s-a cam viceversa, adica s-a cam oprit. Comcomitent cu asta, sporavaiala unora din spate s-a transformat in liniste totala. Ma amuzam zicind ca le-a tracut alora cheful de vorba. Dar cred ca a fost vorba de altceva, provocat de castile audio din avion. Cind am predat castile, am constata ca mai aveam auz doar in proportie de vreo 20%

Am gasit bagajul fara dificultate, trenul la fel, si m-am relaxat fara urma de stres in trenul care nu prea se zgiltiia cum mi se parea normal.

Trece si controlul, trece si  a doua oara si constata ca eram la clasa intii, desi platisem a doua. Nu ma mirasem sa vad scaune frumos tapitate in tren. Doar e Olanda. Ma mirasem cit de aglomerat e un tren care are cursa din ora in ora.

Dar supriza mai mare a fost clasa a doua care era si mai aglomerata, si scaunele erau din vinilin, nu mai aratoase decit fostele noastre trenuri..

Ajung si la Destintie, Haren La doar citiva km de Groningen, si unde au coborit doar vreo 4 persoane, si care disparind in decor repede, au lasat in urma o liniste de zona crepusculara. Nimeni in jur cit vedeai cu ochii.