După ce am tot vorbit despre filme de prin vremea războiului, hai să sărim 50 de ani mai tîrziu, la un film din 1992.

Pushing Hands, are un subiect simplu, un bătrîn chinez încearcă să îşi găsească locul, după ce se mută în casa fiului său, cu soţia şi fiul acestuia. Subiect simplu, dar care poate produce atîtea complicaţii.

Pe IMDB este clasificat şi ca dramă, dar şi comedie. N-am prea văzut umorul. Drept că titrarea fiind în rusă, scrisă în alfabet klingonian, a trebuit să mă bazez doar pe audio. Dar fiind parţial engleză, restul chineză, tot parţial am înţeles şi eu. Filmul este acceptabil, deşi nu este strălucit, ba se poate spune chiar banal, dar în momente de depresie, sau probleme cu cei din jur, filmul poate funcţiona ca anestezic.

Goul apare în două ipostaze, ambele fiind între maestrul Chu, şi fiul său acasă la ei.

Partida se vede destul de clar dar nu suficient cît să o putem pune pe diagramă. Dar pentru că Alex, fiul său, îi returnează două pietre tocmai capturate, înţelegem că joacă după sistem chinezesc, ceea ce era de aşteptat.

De altfel şi piesele tot chinezeşti sînt.

Prima partidă pare realistă, dar la a doua, maestrul nostru mută pe linia doi total fără rost, şi fiul său îi capturează un dragon pe centru. Ceea ce duce la concluzia că ori meciul e la nivel empiric, ori e pus la plesneală pe goban, avînd în vedere că dragonul pare nu tocmai veridic.