După cum am promis în deschiderea poveștii precedente, iată una nouă. Mai am vreo două duzini.

---

Fei Wei (?-253 D.C.) a fost unul dintre generalii provinciei Shu, în perioada celor Trei Regate. După moartea împaratului Zhuge Liang (233 DC), Fei a ocupat funcția de Prim Ministru pînă în 243 – cînd și-a dat demisia, revenind la cariera sa militară.

În anul 244, generalul Cao Shuang din regatul Wei a atacat nordul regatului Shu în fruntea unei armate de 100.000 de razboinici. Foarte ingrijorat, împaratul Liu Chan a vrut să se sfătuiască cu Fei Wei în această situație critică … iar Fei l-a asigurat ca are deja un excelent plan de apărare.
A doua zi, împăratul l-a trimis pe Lai Ming pentru a afla amănunte despre acest plan, dar cînd Fei Wei l-a văzut pe trimisul împăratului i-a spus:

– “Ofițer Lai, ai ajuns la momentul potrivit. Hai să jucăm o partidă de Weiqi“.

Lai Ming a crezut că este vorba despre o glumă, însă Fei a pus pe unul dintre slujitori să aranjeze imediat tabla. În timp ce jucau, mesagerii veneau unul după altul aducîndu-le vești despre felul în care decurgea războiul. Lai era tocmai pe punctul de a întrerupe partida cînd … Fei observă:

– “Desfășurarea armatelor se face exact ca în acest joc. Munții Shenling, Wuling și Fengshuiling se află în apropierea orașului Shaanxi; dacă am ocupa aceste trei poziții, i-am putea încercui pe invadatori.”

Cînd Lai Ming se uită mai atent pe tablă, observă că pietrele sale negre fuseseră încercuite de către cele albe; înțelese astfel că Fei Wei folosea tehnica jocului pentru a-și coordona războinicii.
După terminarea partidei, Fei s-a despărțit de Lai și punîndu-și armura, s-a dus pe cîmpul de luptă; încercuită și hărțuită din toate părțile, armata lui Cao Shuang a suferit atunci o grea înfrîngere.

Povestea (inclusiv imaginea, care nu pare să ilustreze subiectul ei) este preluată şi adaptată din arhiva de poveşti a lui Radu Baciu. De asemeni o versiune a poveștii apare și pe situl yutopian, Fei Wei Deployed His Army Using Weiqi