---

Un surimono comemorativ al unui grup de poeți kyoka cunoscut sub denumirea “Cercul Katsushika“, pe tema Meisu Juban (Zece numere faimoase) – cel de față reprezentînd, bineînțeles, numărul nouă.
Cele două poeme kyoka sînt:

Racul și Păr-cărunt joacă un ko; în Horai tinerețea respectă vîrsta avansată (Matsukaze Nokicho)

Părul negru încearcă să-și recupereze tinerețea; în zi de primăvară zăpada de pe creștetul bătrînilor dispare (Matsumune Chieda)

Racul este un epitet care complimentează vîrsta înaintată deoarece, chiar dacă arată urît și cocoșat carnea sa este deosebit de dulce.
Un ko este o poziție specială în Go, în care o piatră poate fi capturată și recapturată aproape la infinit, aceasta făcînd ca timpul să se oprească în loc (în Japonia, ko este de asemenea un termen budist care înseamnă o viață de lungă durată).
Horai este un loc în care oamenii rămîn veșnic tineri.

Cele doua poeme mențin o interesantă balanță între Horai și Japonia, iarnă și primăvară, bătrînețe și tinerețe, alb și negru … în ultimă instanță Yin și Yang.
În primul poem venirea primăverii așteaptă pînă cînd bătrînul termină de jucat partida, sugerînd astfel ca Albul are întîietate în fața Negrului. În cel de al doilea, dimpotrivă, părul alb își recapătă vigoarea tinereții, indicînd ca Negrul cîștigă.

Muntele de Tămîie din titlul tabloului este Hsiang-shan, lîngă Loyang (vechea capitală a Chinei), unde vestitul poet Po Chu-i a construit o reședință unde locuia împreună cu alți opt prieteni. Referindu-se la ei ca fiind “Cei nouă bătrîni“, titlul devine astfel un compliment grațios la adresa membrilor Clubului Katsushika, sugerînd că și ei, probabil, ar putea rivaliza cu asemenea nemuritori.

Tabloul de mai sus s-ar putea constitui foarte bine în ilustrarea unuia dintre poemele lui Po Chu-i:

Călugării stau pe munte, jucînd Go.
Pe tablă alunecă umbra luminoasa a unui bambus.
Nimeni nu-i vede printre frunzele strălucitoare,
Doar din cînd în cînd se aude sunetul cîte unei pietre.

 

Povestea  este preluată din colecția de povești culese de Radu Baciu.