Trecînd destul de des pe lîngă parcul local unde există mese de şah, şi ştiind că astfel de mese există în multe locuri mi-am tot dorit să văd şi mese cu goban pe ele. Imaginaţia mea a mers departe, pentru că na, nu costă nimic. De la tehnologia simplă a cimentului cu liniile trasate în relief cu flexul sau clasica sticlă încastrată pînă la faţa din faianţă cu aspect de lemn şi linii trasate ca pe un goban normal, soluţie nu tocmai ieftină şi la îndemînă. Şi pentru a scuti jucătorii de căratul pietrelor am construit şi automate de la care poţi împrumuta setul dorit de piese. O altă variantă ar fi una în care piesele, susţinute de un mecanism cumva asemănător cu cel de la pix sînt încastrate în tablă. Piesele, sferice ar avea trei feţe, albă şi neagră bombate, şi una plată de culoarea gobanului. La o apăsare se comută pe faţa neagră, la a doua pe cea albă, sau eventual prin rotire. Oricum, soluţiile acestea imaginare ar fi scumpe dacă cineva ar avea ambiţia să le implementeze. Mai simplu e cu clasicul set de pietre şi goban.

Dar iată că există şi alţi visători, cu proiecte la fel de fanteziste şi scumpe, dar care au avut puterea de a convinge un sponsor să îngroape zeci de mii de euro într-o astfel de masă care nu mai este fantezie ci realitate.

Cine a urmărit ce proiecte s-au înscris la Premiul Iwamoto, sau a citit prezentarea mea, ştie deja despre ce vorbesc. Cei ce se descurcă cu engleza cel mai bine e să citească articolul original.

Ideea aparent banală, nu e uşor de aplicat. Zic banală pentru că este vorba de un touchscreen, chestie omniprezentă azi, public. Ei bine un touchscreen public a fost instalat şi undeva într-un sat pierdut în Africa, e drept ca parte a unui experiment, dar se întîmpla acum un deceniu, şi era şi mult mai mic.

Aceste ecrane tactile sînt de dimensiuni impresionante, 42 de inchi au fost montate în faţa clubului Go7 din Viena pe strada Mariahilfer, stradă recent închisă circulaţiei auto. Masa a costat 11 mii de euro, dar costul proiectului s-a ridicat la peste 20. Avînd în vedere că locul este unul dintre cele mai aglomerate centre comerciale din Europa, probabil investiţia este justificată, dar avînd în vedere costurile cred că va trece ceva vreme pînă cînd acest gen de goban public va fi ceva comun precum  mesele de şah.

Softul a fost scris special pentru această masă şi are un aspect 3D ceea ce îi oferă un avantaj evident.

 Autorul acestui proiect este  Daniel Bösze care mai bine de un an a muncit ca voluntar la software şi alte aspecte ale proiectului inclusiv lupta birocratică.  Deşi imaginat pentru această masă, softul are potenţial de adaptare şi pentru alte dispozitive precum tabletele sau calculatoarele personale. 

Momentan are cîteva caracteristici de bază,