Zatoichi este un personaj asemănător cumva lui Piedone, adică dezinvolt și neînvins, dar care în loc de pumn  are sabie, pe care o manevrează cu măiestrie deși este orb. Zatoichi este personaj prezent în mai multe filme japoneze printre care și o serie de filme de lung metraj, plus un serial. Filmul prezentat aici este cel de al 21 lea din seria de 26 de filme produse între 1962 și 1989.

Stilul filmului este cel modern holywoodian, deși este film japonez, filmat nu tocmai recent. Eroul deși orb, bate tot în jur, și acțiunea este presărată cu scene umoristice. Scenariul este simplu, Zatoichi, spadasin fără seamăn, călătorește prin Japonia, și își cîștigă pîinea lucrînd ca maseur, iar printre picături salvînd pe cîte cineva de la o soartă crudă. Un exemplu este răpirea unei sclave de lux din mîna celui ce o cumpărase, urmată de eliberarea ei. Al doilea este eliminarea fizică a șefului unui mare clan Yakuza, pe motiv că era prea mafiot și făcea renume rău castei celor ca el, oropsiți de soartă. Printre toate aceste acțiuni sînt presărate cele în care grupuri de ucigași plătiți încearcă să îl căsăpească, grupuri care sînt făcute tăiței cu ușurință și eleganță.

Înainte de ultimul act în care bossul îl atrage în capcană,  cei doi joacă o partidă de Go. Capcana este o mică insuliță în centrul unei piscine în curte. Pe insuliță cei doi își spun ceremonios ce au de spus, după care bossul fuge și podețele sînt retrase Zatoichi rămînînd captiv, atacat cu sulițe apoi cu flăcări, dar de unde scapă, și după ce decimează plutoanele de samurai din jurul său, îl trimite și pe boss la întîlnirea cu creatorul său.

Partida de Go este de un teatral extrem, cei doi plasînd piesele pe goban cu măiestrie.

Partida pare realistă, și sînt jucate doar vreo trei duzini de mutări. Ceva este în neregulă totuși, o piatră neagră fiind în plus din moment ce la final se pot vedea 20 piese negre și doar 18 albe.

 Nu știm dacă partida s-a încheiat cu numărătoare sau a fost cedată, pentru că scena se încheie cu o mutare la mișto făcută de boss care plasează piatra lui peste una adversă care țîșnește de pe goban exact în nasul lui Zatoichi.

În aceeași manieră, Zatoichi trimite cu un bobîrnac o piatră care ciocnește piatra ilegală și o trimite în afara gobanului, după care rămîne pe locul de unde fusese expulzată ilegal piatra precedentă.

Desi poziția este identică în toate scenele, totuși vedem că piatra albă nu este chiar pe locul unde fusese cea neagră, iar ultima piatră neagră nu tocmai unde a fost cea albă.

În ciuda acestei scăpări, filmul este amuzant și relaxant, adepții genului cu siguranță îl pot considera chiar un film de colecție.