BrăilaGo

Brăila, Go, restul se înţelege

RSS 2.0

Aventurile lui Zatoichi (1964)

Adventures of Zatoichi (1964) este al nouălea film din cele 26 ale seriei dedicate spadasinului orb. Numele original este Zatōichi sekisho-yaburi, și deși tradus ca Aventurile lui Zatoichi în majoritatea surselor, în filmografia de la EuroGoFed este tradus ca Zatoichi Demolishes the Barrier, Zatoichi demolează bariera. Probabil autorul acelei compilații a dorit o traducere mai directă și a cam dat-o în barieră pentru că în film nu este vorba de nici o barieră. Da, yaburi înseamnă moarte, înfringere și probabil și demolare, iar sekisho înseamnă și barieră, dar în alte părți am văzut scris seki-sho, care ar putea fi măsuță de caligrafie, de fapt goban, pentru că da, Zatoichi taie la un moment dat un goban în două.

Ca în toate celelalte filme din serie, Zatoichi merge prin țară și dă peste cineva căzut sorții potrivnice, mai bine zis în miinile unui mafiot local, și el îl salvează. Aici este vorba de tatăl unei fete, căpetenie într-un sătuc, dispărut, căzut victimă unui boieraș local, care a complotat cu oficialul imperial cu intenția de a pune mîna pe ceva terenuri în mod necuvenit. În plus mai și măresc taxele comercianților. Bineînțeles Zatoichi intervine, își bagă nasul, sapă după indicii, află adevărul și îi face pe toți cei vinovați arșice.

O scenă se întîmplă în camera boierului care juca o partidă de Go cu oficialul imperial.

Zatoichi intrase neanunțat, păcălindu-l pe slujitorul responsabil cu accesul la boier. Cei doi vorbesc despre complot, se dau de gol, surprinși, mai schimbă două vorbe și cu Zatoichi, moment în care apare samuraiul de servici care încearcă măiestria lui Zatoichi schimbînd cu el căteva lovituri de sabie, fără urmări evidente.

Duelul se termină în circa o secundă, cei doi se retrag, nu se mai atacă, Zatoichi își ia rămas bun și pleacă. Boierul îl dojenește pe samurai pentru atac, ăsta își cere scuze, motivînd că a încercat, crezînd că îl poate surprinde.

Momentul este lăsa în uitare și se încearcă continuarea partidei. Dar la plasarea primei pietre pe goban acesta se prăbușește, fiind perfect tăiat pe mijloc.

Secvența în care gobanul se desparte în două, și piesele se scurg jos, merită văzută în reluare.

Dar mai înainte de aceasta mai este o replică ce merită remarcată. Zatoichi aștepta la ușă pentru a fi anunțat și pentru a i se permite intrarea, dar slujitorul a spus că cei doi nu pot fi deranjați fiind absorbiți de partida de Go.

Zatoichi aprobă.
-Da, știu, cînd jucătorii de Go sînt prinși într-o partidă, sînt în stare să uite și de înmormîntarea părinților.

Ce se mai poate adăuga despre secvența cu Goul, este că cei doi jucători cunosc eticheta, ținînd piesa în mod elegant. Și din păcate unghiul nu permite distingerea poziției de pe goban pentru a analiza realismul partidei, dar aparent partida e în regulă.

Costel

2 Responses to “Aventurile lui Zatoichi (1964)”

  • klo says:

    aș fi bucuros dacă ați introduce ceva despre Maestrul de go.
    este un roman al scriitorului japonez Yasunari Kawabata, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, care a fost publicat prima dată în 1951. Titlul original al romanului este Meijin.

  • Costel says:

    Mulțumesc pentru sugestie.
    Am citit cartea cu mult inainte de a începe această serie de recenzii, dar avînd in vedere că acum a fost tradusă și în română, ar fi trebuit să o includ, dar cumva mi-a scăpat.
    E în lista de ToDo acum 🙂


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Recent Posts

Recent Comments