La clubul lui Codrin se joacă săptămînal, după cum am mai spus în vreo două articole precedente. După o prezentare, sau demonstrație făcută de Codrin, eventual de Elian, se joacă. Am sugerat mereu notarea rezultatelor, sau organizarea de concursuri, care să dea antrenamentelor un aer mai competitiv. Ideea cu fișele de club am văzut-o la CSRB, și cred că și pe situl clubului Saijo cîndva. E drept această organizare este consumatoare de timp… așa că…

Pînă la urmă de curînd ideea s-a materializat prin organizarea unui miniconcurs, chiar oficial, rezultatul fiind publicat pe EGD.

Concursul a fost de clasă C, fiind cu handicap, pentru că rangurile participanților se întind pe o plajă largă. Cu zece participanți, concursul a fost chiar mai populat decît unele cu participare la nivel național, deci din acest punct de vedere a fost în regulă. Un punct care ar putea fi discutat este numărul de pietre acordate handicap de noua versiune a programului lui Gerlach. Metoda clasică știută de mine era de rangul și piatra. E drept că am văzut ceva mai complicat la concursurile de Go rapid pe 9×9 la congrese, ceva o combinație de pietre handicap și reverse komi, dar acolo mi se părea logic, pentru că pe tabla mică o piatră este cu mult mai valoroasă. Acest fapt cred că a fost un mic dezavantaj pentru Mihai care a jucat cu mine la no komi. Cu trei pietre nu am șanse de victorie la el, tăria lui de joc fiind apropiată de a mea. La paritate dacă joacă atent șansele lui de victorie sînt reale, deși pînă acum doar o singură dată a reușit să fie cu adevărat atent la partidă, ocazie cu care a și cîștigat.

Ca de obicei, partida cu el a început bine, deschiderea fiind un capitol unde eu nu mă descurc deloc, dar capitol pe care Codrin îl pune în prim plan cel mai mult, pe bună dreptate, fiind foarte important. Și tot ca de obicei în scurt timp atenția sa s-a dizolvat și lăsînd în urmă grupuri slabe aruncînd mutări mai dezastruoase decît un simplu pass, și-a risipit șansa de a cîștiga concursul.

La celelalte partide am dat 9 pietre, cu o excepție cînd au fost 7. Nu am tehnică de joc la handicap, nici cînd iau nici cînd dau, și văzînd tabla neagră înainte de prima mutare, chiar așa și era, vedeam negru în fața ochilor și nici o partidă nu am început-o cu speranța victoriei. Am jucat doar privind fiecare mutare ca o încercare disperată ce așteaptă greșeala adversarului. Aș fi preferat să văd că elevii au ținut minte ce am spus în multele partide precedente, dar greșelile au venit una după alta, și nu am iertat nimic. Nu mai erau partide școală.

Anecdotic mai pot spune că întîmplător tocmai găsisem pe acasă rătăcit un caiet de Go, pe care îl adusesem la club pentru că eu oricum îl țineam degeaba de mai bine de un deceniu. Am zis că poate e util cuiva, chit ca nu văd pe nimeni notînd.  Sau dacă tot e concurs, îl putem pune premiu. Codrin a contrat, ce premiu?, premiul e jocul în sine!

După încheierea partidelor, Codrin face clasamentul și îmi zice.

-Costele, ești pe primul loc, tocmai ai cîștigat un caiet de Go.