Brăilago

Brăila, Go, restul se înţelege

RSS 2.0

Iulian Lungu

-Nascut la data de             : 
-Prima intilnire cu Go-ul   :


Primul contact cu Go-ul a fost cu foarte mult timp în urma. Eram în clasa a VI-a, însa m-am lasat repede, pentru ca nu aveam cu cine sa joc. În 2002, dupa aproape 15 ani, l-am întîlnit pe Tiberiu Gociu. Avea ca screen saver o partida de Go (probabil între 2 profesionisti). Asa m-am reapucat de jucat. Tibi mi-a dat tot ce avea în format electronic despre Go si mi-a zis: “Daca îti place jocul, uita-te pe astea”.

Nu pot sa ma mai las de Go. Am facut pauze de o luna, poate chiar si mai mult, dar revin si încep sa joc din nou. Aveam 13 ani, cînd am citit prima data despre Go. Într-un almanah, cum se faceau pe vremea comunismului. Calendare cu 356 de pagini prinse în perete, cu ziua pe o parte a foii, iar pe cealalta cuvîntarile tovarasului. Nu stiu cum, dar au scapat si un articol despre Go. I-am zis repede mamei ca vreau jocul, ca e cel mai misto. Atunci a fost magia. Si acum sunt probabil sub vraja de atunci.

Cînd Tibi a vazut ca ma tin de Go, m-a dus la clubul de la CCSG. În perioada aia jucam cel putin 10 partide pe saptamîna pe net. Apoi mi-am dorit sa cîstig macar o diploma la concursuri. Dupa, am vrut un trofeu. Acum, ca am din fiecare cîte ceva, nu vreau decît sa joc din ce în ce mai bine.
Cînd l-am ajuns pe Tibi din urma, m-am uitat spre Codrin si Sandu. Uau ! Daca as reusi sa cîstig si la ei … si am reusit … dupa cîtiva ani. La club, Codrin este “gînditorul” :) joaca cel mai concentrat din toti. Sandu stie mai multe, dar îsi pierde rabdarea. Tibi este sufletul clubului. El ne strînge pe toti. Profu’ (Emilian Dima) îsi mascheaza planurile de pe tabla prin vorbe, sa te ameteasca. Costel e tare si el … însa nu stiu ce e cu el, ca desi vine la club, nu prea are chef sa joace. Laurentiu … el! Cu el o sa joc, ca e de taria mea. Ce bine ca am cu cine sa joc fara sa pun pietre, ca la Tibi. Am luat bataie totusi, dar data viitoare stiu cum sa fac sa cîstig. Cam asa vedeam eu atunci lucrurile.

Daca Tibi mi-a redeschis apetitul pentru Go dupa atîtia ani, Codrin si Sandu m-au facut sa-mi doresc sa joc din ce în ce mai bine. Concursurile care s-au organizat la Universitatea “Dunarea de Jos” si la CCSG au fost si ele foarte importante. Apoi cele de la Braila, Amara, Bucuresti, Timisoara, Drobeta.

Adversarii mei preferati sunt Tibi, cînd bea bere, Codrin, cînd trebuie sa-si apere o noua pozitie obtinuta de curînd în CIV, Sandu, cînd nu e în concurs. Pe toti i-as “bate” cu placere :) .

tin minte ca aveam 8 kyu si jucam într-un concurs organizat la CCSG. Codrin vroia sa faca o colectie de kifu din concurs si m-a întrebat: “Ai cîstigat? Pune-o din nou pe tabl?. Poti?”. Atunci am reusit pentru prima data sa pun pe tabla primele 80 de mutari dintr-o partida, (partida a fost cu Profu’). Îmi mai aduc aminte de prima partida pe care am cîstigat-o la Tibi, jucata în timpul programului de munca, folosind un soft de retea, pe tabla de 13×13. Mai stiu de o partida cînd am batut primul danist (Cenuse), si înca vreo 10 în care puteam sa cîstig în fata unor danisti, dar am pierdut la mustata. Si, da, îmi amintesc ca mi se parea dificil si nepractic sa agati piatra între aratator si mijlociu. Acum, nu mai pot altfel.

Mai joc, dar nu am timpul dinainte. De ce joc? Pentru toate amintirile de mai sus si pentru ca îmi place.

Categories: Incomplet, Jucatori Tags:

admin

One Response to “Iulian Lungu”


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Categorii

Arhive