Mi-am adus aminte iar de expoziția Go, o cale japoneză.

Deci, atunci, cu mulți ani în urmă, ideea unei expoziții avînd Goul ca temă, a prins, și chiar s-au putut umple destule vitrine cu exponate. Evident, mare parte din merit îi revine lui Vasile Bunea care ne-a împrumutat o serie de exponate din colecția proprie.

Și ca de fiecare dată cînd îmi aduc aminte de expoziție, îmi aduc aminte și de faptul că nu mi-a trecut prin cap să fotografiez toate exponatele, sau măcar vitrinele integral, evident cu exponatele în planul secundar. Există doar imagini cu sala întreagă, cu vitrinele în plan secundar, unde exponatele se pierd în decor.

Oricum, acum, cu mai mult de un deceniu mai tîrziu, cu siguranță se merită să avem un muzeu al Goului românesc. Adică mai precis o colecție, care poate servi ca expoziție itinerantă, pentru că o locație fizică dedicată e de domeniul fanteziei.

Chiar și o colecție în sine ar fi cam fantasmagorie pentru că presupune un loc de depozitare și o persoană sau instituție responsabilă.

Evident, acum exponatele există, dar se află răspîndite pe la cei care au avut grijă să le adune. Vasile Bunea are colecția sa, care cu siguranță a devenit mai bogată în timp. Cele cîteva piese ale mele sînt în păstrarea altora mai responsabili decît mine. Și cu siguranță mai există și alții care au cîte ceva demn de o vitrină.

Și cum a acționa în vederea unei colecții măcar temporare nu e tocmai realizabil, O colecție virtuală nu ar fi o idee deloc rea. Cu siguranță posesorii nu vor avea obiecții, dacă li se va solicita cîte o poză a fiecărui exponat valabil. Evident, asta va însemna un efort semnificativ, dar nu e ceva nerezonabil, deci e posibil. Nu mă văd aventurîndu-mă cu un astfel de proiect, dar nu mă pot opri a în lansa ideea aici. Poate cineva o prinde din zbor.