Pe limba lui numit Heaven Knows, Mr. Allison (1957) este un film de razboi, cu subiect simplu, dar bine realizat. Trebuie luata in considerare si data aparitiei, care precede data aparitiei noastre prin zona.

Robert Mitchum, pe care noi seniorii il stim din nenumarate filme, si pe care eu personal il tot confundam cu John Wayne, interpreteaza rolul unui marinar naufragiat pe o insula aproape pustie din zona maritima de conflict intre fortele americane si japoneze. Omului nostru, orfan, crescut prin orfelinate dar mai mult pe strazi,  i se lipeste foarte bine rolul de marinar, actual supravietuitor a la Robinson  Crusoe.

La polul opus este al doilea personaj, o calugarita ramasa intimplator pe insula, dupa ce colegele ei fusesera evacuate, si popa cu care ramasese acolo s-a apucat si a murit.

Dar viatza idilica si fara multe griji datorita pestilor si fructelor ce se gaseau din abundentza este intrerupta de aviatia japoneza care nu avea altceva mai bun de bombardat decit o insula pustie, si apoi de stabilirea unui post meteorologic sau statie radio. Chestia asta ii obliga pe cei doi sa se refugieze intr-o mica pestera ascunsa undeva sus pe un povirnish. Dar mai grav era ca nu mai puteau pescui fara riscul de a fi prinsi asa ca solutia ramasa era sa fure de la japonezi, ceea ce si face dl Allison fara sa stea mult pe ginduri.

Ghinionul face sa fie inca prea devreme si magazionierul avind chef de un joc da buzna la el in magazie obligindu-l pe hotzul nostru sa se ascunda sus printre saci. Ati ghicit, jocul de care avea chef magazionerul este chiar Goul. Si cu aceasta ocazie,  impreuna cu dl Allison si un sobolan fara coada, care se plimba si el cuminte pe acolo ii urmarim pe japonezii de la mijlocul secolului trecut jucind doua partide de Go.

Am urmarit cu atentie gesturile celor doi, si se pare ca in acele vremuri, sau la nivelul lor, nu se punea pret pe eticheta, ori nu auzisera de modul in care se plaseaza piesa pe goban cu ajutorul indexului si a aratatorului. Dar din modul in care decurg partidele si din formele ce sa vad, e clar ca actorii sau macar regizorul stiau bine ce este Goul.  Foarte realist este si modul in care cei doi se afunda in luptele de pe goban fara sa mai fie interesati de ce e in jur, cu exceptia unei pauze pentru ceva “intaritor”

Mai tirziu, dupa ce japonezii evacueaza in graba insula, cei doi robinsoni se bucura de proviziile lasate peshchesh, si chiar si de jocul de Go. Calugarita gasise si ceva ce credea ca ar fi regulamentul, si ar fi fost dornica sa il invete si pe galigan, dar acesta a declinat invitatia.

Filmul merita vazut de cei ce degusta cinemateca, pentru unii putind fi chiar o mica bijuterie.

Cireasa de pe tort in acest film, este momentul cind calugaritza gaseste sticla cu sake ascunsa intr-un sac cu orez. E o sticla ce pe vremuri la noi fusese botezata Draga Olteanu, adica de doi litri.

Nereusind sa identifice lichidul, ii da dlui Allison obiectul pentru analiza.

Are un miros ciudat, zice ea.

Ma mir ce ar putea fi, continua.

Si mirarea se citeste si pe chipul lui, dar mirare care nu tine mult pentru ca un zimbet i se latzeste pe fatza, semn ca a identificat lichidul, si rezultatul este extrem de agreabil 🙂