Timpenii personale
Marti, a fost ziua cind seara era concursul cu jucatul in baruri, si complemtat cub bautura.
Am zis pas si am decis sa fac ceva cumparaturi, ca in rest nu prea e timp de mers sa faci refill la frigider.
Intreb unde e super(mini) marketul din zona, imi explica cineva imi arata pe harta, zice sa merg pe linga lac, si ajung unde trebuie. Mi-a zis pe unde sa ies, dar iesirea din curtea hotelului, cea indicata, era o carare printre copaci, si din pozitile in care am vazut-o mi se parfuse ca e parte din peisajul intern ar curtii hotelului, care in rest e imprejmuita cu gard, ies pe cea mai apropiata poarta pe care o stiam dupa ce trecusem de o alta incuiata, Merg eu pe linga o aoa dar care era cam canal, ma departez vreo inca vreo 100 de metri, dau de un parculet, intersectie, copaci si tufisuri dese, dar nu prea e lac. Ma intorc la intersectie, iau cealalta optiune in considerare, merg vreo 50 de metri si ajung aproape de unde plecasem, adica acea carare printre copaci. Nu-i bai, abia m-am mai luminat cum e cu topografia in zona 🙂
Trec pe linga alt parc mai intins, si pe linga lac, (pozele vor aparea in albumul dedicat, dar ceva mai incolo.), ajung la magazin, pun 3 piini umflate 3 bucati de cascaval, doua cutii cu lapte, si o cutie cu Whiskas pt Matthijs, motanul lui Marc, si s-a umplut caruciorul. Ajung la casa care era libera, deci nu am avut timp sa caut banii.
Casiera rapida a manevrat marfa mai repede decit mine, bag mina in buzunar, si … inghetz.
Chit ca ma vedeti boier care se plimba prin tzari scumpe, sa nu va inchipuiti ca sint din aia care se plimba cu caramida in buzunar. Eu sint baiat finutz, care cara doar doua trei frunzulitze cu el. Tescheresaua mea cu bani e un simpla chestiutza de plastic dedicata buletinului si abonamemtului. Doua trei bacnote cit car eu incap si in asta.
Acum intimplator aveam doua si ca sa nu car in buzunar totul, am separat ce era necesar de chestii inutile, precum suta si ceva de lei, de cele doua sute de euro, si le-am pus in geanta. Deci la mine doar pasaportul, 2 strippencart, bilete de autobuz si portvizitul cel subtirel. Dupa se cunda de stupoare incep sa ma scobesc mai adinc. Pentru ficientza descarc buzunarele in carucior care era gol acum. Biletele da, pasaportul da, banii nu. Si stiam clar ca i+am pus cind am plecat de acasa. Dar pt ca nu erau, cat si in geanta, aici erau leii, legitimatiile, si ce mai era pe acolo. Intre timp, s-a mai pus unu la coada, si inca unu, se uitau la mine ca la urs, la fel si casieritza, mai vine alta lucratoare de acolo, intreaba care e problema, explic ca am ratacit , my “Wallet”, Imi aduc aminte ca lasasem 50 de euro cu leii de rezerva, caut intre lei, dar se vede ca i-am mutat, Cauta si ea se convinge ca nu sint, si e clar, nu am bani. Normal, marfa tre sa plece inapoi in raft, si acum eu deja resemnat, speram sa gasesc averea uitata .. poate acasa pe masa, si asteptind sa se ia marfa inapoi, fiind mai calm deja observ ca pasaportul e cam cracanat, ma uit, si vad portvizitul. Din greseala in loc sa fie linga pasaport era in pasaport.
Corabiile mele cele scufundate au iesit di maelstrom pe mare calma si insorita. Eram boier iar. Un boier cu egoul sifonat, dar boier. Egoul meu e atit de sifonat, may ales in ultima vreme asa ca deja e o stare naturala de lucruri.
Dupa faza asta am pierdut si partida la rapid asa ca o tai acasa fara sa mai pierd vremea.
Ajung la timp, am invatat orarul, si desi in nprima zi am ratat autobuzul cu la citeva zeci de metri, acum stiu mersul, si ajung la timp. Dar in gara unde schimb, nu stiu de ce, surprinzator autobuzul urmator nu a aparut. Zicea lumea de ceva vacantza a copiilor. In sfirsit apare dupa juma de ora, si scap de asta. Ideea e ca sint autobuze din ora in ora. La urcare in primul, platesti 4 strips, Cit e pt zona respectiva, si cind schimbi nu mai stampilezi alte strips. Cele 4 sint valabile o ora. Deci nu imi era ca stau o ora in gara, dar din cauza lor dupa o ora trebuia sa platesc alti 2 euro. Ma si gindeam cum o sa ma cert cu soferul, pt ca nu aveam de gind sa ma las pagubit, dar dupa juma de ora apare autobuzzul si am scapat.
Ajung acasa, bucuros sa vad ce fericit va fi motanul mincind whiskas, il gasesc asteptind, il servesc, baga nasul il intoarce…
Marc ma avertizase ca e mofturos. Se uita la mine, de mila mea baga iar nasul in castron, lincheste o data in sila, dar este incapabil sa continue, asa ca pleaca amarit. Si eu care ii luasem ceva scump, ca mai erau si alte conserve in afara de Whiskas, care erau 50 in loc de 75 de centi
Si sasa, am incheiat o zi “glorioasa”.
Sper ca acest articol sa se incheie aici. Dar stiu bine, ca spre deliciul celor ce le place sa ma vada muscind tzarina, mai mult ca sigur, articolul va fi continuat, cu noi demonstratii de inteligentza ovina.
O chestie amuzanta. Scria in foita de stiri, ca multi nu gaseau salile pt ca aici parterul este nivelul zero, etajul unu e unu. La americani unu e in loc de parter, si cind se spunea la etaj, adica floor1, multi intelegeau ca la parter.
Eu nu am avut problema asta, dar ieri in lift, (ca il iau destul de des cind ma simt in stare sa plonjej pe scari)
Voiam sa cobor, apas, butonul clipeste si nu pleaca. Am repetat figura de vreo trei ori pina m-am prins ca apasam pe butonul etajului la care eram, asa ca bietul lift neavind gura sa spuna doar clipea din ochi 🙂
…
Acu doua zile in prima zi de weekend tournament am fost asa de presat de evenimnte ca am uitat sa si maninc sau sa beau ceva, si cind s-a facut timp era vremea de plecat acasa.
A doua zi, am avut timp sa maninc dar am uitat scticla cu ceai acasa. Azi am iar timp, dar am uitat mincarea acasa, adica brinza topitasi bucata de cascaval ce o pregatisem, noroc ca am de ieri piine ramasa in geanta. Si covrigii pusi special pt urgentza. Ceaiul nu l-am uitat 🙂
…
Aseara dupa calificarile de la lighting am plecat pe la zece seara. 5 partide de blitz se vede ca mi-au pompat ceva adrenalina, si vremea excelenta, temperatura ideala, ma faceau sa ma simt cam sprintzar. Si cu ochii pe sus sa vad peronul R, am uitat de borduri. Amuzant ca nu am luat nici o bordura in bot, dar la coborire de pe un peron, am calcat cu calciul pe marginea bordurii, si talpa in aer. Cu toata adrenalina piciorul nu putea sa se duca decit strimb. Si am avut bafta. Nu l-am rupt, desi erau mari sanse. Ma trec frisoanele imaginindu-ma imbratisind bodura si admirind bucatile de mine imprastiate in jur, si imi zic ca iar sint mult prea neatent, ca trebuie sa am grija. Ma redresez, multumesc pt noroc, si plec mai departe, trecpeste peronul urmator, si calc iar cu calciul pe bordura. Exact ca in filmele cu prosti.
…
Azi m-am asezat la masa gresita, e drept in rapid nu in main.
In loc de 28 am vazut 26. Dar macar am cistigat. 🙂 Si am jucat cu un 3 kyu in loc de un 4.
Amuzant, mai e ca de fapt asta batut azi e sotul celei de ieri careia i-am facut cadou partida. 🙂
…
Ieri in timp ce ma smotocea japoneza de 2 kyu, nu stiu cum,poate cind am scos camera din buzunar, sau pixul mi-a cazit strippenkartul, pe care mai aveam sase euro. Vreo doua ore mai tirziu constat ca nu mai e cu mine, ma parasise. Eram pe hol cu familia Dobranis urmind sa joc o partida de antrenament cu cei mici pt rengo. Asa intr-o doara zic ca am pierdut tzidula. Dna Dobranis intreaba unde, zic ca posibil in sala de joc, ma intreaba la ce masa, si se duce repedesa caute. Eu nici nu ma gindeam ca nu o ciugulise cineva deja, dar nu trece mult si revine cu premiul. Amaritul de bilet era acolo unde il pierdusem, asa ca desi sint cascat, am girla bafta 🙂
July 29, 2009 Wednesday at 10:34 am
foarte amuzant :))