Brăilago

Brăila, Go, restul se înţelege

RSS 2.0

Norocul in Go

Una din afirmatiile facute in pledoariile pentru Go este ca Goul este un joc de inteligentza, unde cistiga cel mai bine pregatit, si unde norocul nu are importantza.

Am fost intotdeauna de acord. E drept, afirmatia este valabila pentru jocul la tabla. Pentru ca daca e vorba de cistigarea unui concurs, da norocul poate interveni sub forma unui culoar favorabil, sau la virf, ghinionul unuia de a pierde avionul, poate deveni norocul tau.

Dar sa revenit pe goban. Nu rareori ne auzim spunind ca am avut noroc, sau ca am avut ghinion. Deci cum ramine? Goul e un joc de inteligentza? sau unul de noroc. Cred ca ma  pot hazarda sa afirm ca pina si in jocurile de noroc, conteaza in primul rind cit de pregatit esti, iar zarul sau cartea au o greutate mai mica cind e vorba de inclinat balantza victoriei in favoarea ta. Dar pentru a nu ma aventura prea adinc pe teritorii straine voi reveni la jocul nostru.

-Ai avut noroc ca n-am vazut atari/scara/sau mai stiu eu ce.

*Nu, nu e vorba de noroc ci de pregatire, daca erai pregatit vedeai.

-Ai avut noroc ca aseara am baut pina azi diminetza.

*Nu, eu am venit pregatit pt concurs, tu nu. Intr-un concurs se masoara fortele din acel moment, nu cit de tare ai fost anu trecut sau o sa fii la anu’

-Am avut ghinion ca s-a razvratit gulashul lui Pishta, nu mi-a priit mincarea de la restaurant, m-a tras curentul, m-a batut soarele in cap, am racit, si n-am mai putut juca la valoarea mea reala.

*Nu, nu te-ai pregatit cum trebuie. E vorba de pregatire fizica.

Si lista poate continua, dar cred ca am pus punctul pe i.

Exemplele din concursuri sint nenumarate. Unul ar fi o partida proprie de acum aproape doua decenii, in care m-am batut pentru un ko de juma de punct, desi eram in fatza cu cel putin 20, si m-am uitat la kodate cam juma de secunda desi mai aveam vreo 40 de minute pe ceas. N-am spus ca am avut ghinion ca n-am vazut taietura care nu era simpla ci in doi pasi. Am luat-o ca atare, nu am fost pregatit. Era si de asteptat la primul meu concurs.

Un alt exemplu este o partida a lui Kodrin. O partida de pomina, in care a scos scintei pe goban impreuna cu amicul nostru Voudouris din Grecia care ne viziteaza atit des (din 11 concursuri, ultimele 6 au fost in Romania ). Partida era strinsa, dar Kodrin era depasit pe tabla. Era aproape yose, dar numaratoarea nu prea ii era favorabila si nu se vedea unde poate recupera punctele. Dar bine pregatit psihologic a luptat neindurator si calm.  Japonezii ii zic kiai parca. Dar acest kiai nu a fost contrabalansat de unul de acelasi calibru de cealalta parte a gobanului, unde adaungindu-se presiunea psihica a unui byo yomi nemilos, practic l-a facut pe Voudouris sa isi piarda acuitatea vizuala. Nu a vazut ca e legat solid, si i s-a parut ca e taiat cu un grup. Grup care chiar taiat sa fi fost tot avea sanse de lupta. Si invins psihologic a spus ca cedeaza si  a inchis ceasul, lasindu-l pe Kodrin perplex, si care intreaba mirat. -De ce?

Trezit din transa, Vouduris se uita iar pe tabla vede ce nu vazuse mai devreme.

Urmeaza o secventza de gesturi de film dramatic, in care mina parca ar vrea sa dea timpul inapoi, si se intinde catre ceas, mintea obtine controlul, dar nu suficient cit sa si poata face fatza tragicomicului cu nonshalantza, si tot ce poate face este sa iasa repede din sala pentru a se elibera de presiune. (A doua zi i-a cerut scuze lui Kodrin pentru reactia sa, desi nu a fost ceva deplasat, sau de neinteles) Prima reactie a lui Kodrin a fost sa isi admire norocul. Dar in timp analizind a realizat ca nu norocul i-a dat punctul ci stapinirea de sine.

Ultimul exemplu pe care il analizez este din top. O partida comentata si prezentata in  Goama, newsletterul lui Dinerchtein.

Natalya Kovaleva vs Manami Kana, WMSG-2007 1-0

Natalya este  una dintre cele mai tari jucatoare de Go din Europa, si inaintea partidei nu stia ca adversara sa este Japanese Kisei, dar stia ca este un oponent serios. Deci stia ca e tare dar nu stia cit de tare. Si admite ca se poate spune ca a avut noroc.   In comentariul sau Dinerchtein, spune acelasi lucru.

“Natalia Kovaleva, 5-dan a fost asa de norocoasa! Ar fi fost posibil sa cedeze cu mult timp in urma , dar ea nu a cedat, si in final  a avut dreptate 🙂  “

Aici avem si partida, deci putem analiza sa vedem unde e norocul. Eu personal nu vad nici o urma de noroc. Ce vad eu acolo, este ca la mutarea 199 se coace o secventza frumoasa. Campioana japoneza nu o vede, si se duce dupa un punct pe latura. Natalya, mai puternica in clipa aia, vede, si marcheaza spectaculos.

natalya-kovaleva-vs-manami-kana-wmsg-2007-1-0

In definitiv ce e Goul? O serie de probleme. Exceptie fac primele mutari care nu sint chiar probleme. Fiecare problema are o solutie sau mai multe, si fiecare solutie are un punctaj.  Cu cit gasesti solutii mai bune cu atit cumulezi punctaj mai bun.  Da, Natalya per total a avut mai multe solutii slabe, si a ramas in urma. Dar la problema 199 adversara sa nu a vazut solutia, ea a vazut, si a cistigat. Unde e norocul?

Se poate trage la tema, ca se putea dezvolta o alta varianta in care secventza nu mai mergea. Da se poate trage la tema. Cind vrem sa dovedim ceva, putem complica problema incit sa demonstram ceea ce vrem.

Dar aici nu e nimic de demonstrat, cel putin pentru mine, La mutarea 200 Manami nu a rezolvat problema, Natalya a rezolvat-o la 201.  Se pot face si speculatii, ca Manami s-a relaxat fiind asa de mult in fatza…, pai exact ce vorbeam. Pregatire psihologica. 🙂   QED

Categories: Diverse Tags:

Costel


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Categorii

Arhive