Nu am mai pus de ceva vreme povești așa că a venit vremea.

Astăzi este rîndul celei mai vechi dintre ciornele pregătite. Povestea este copiată integral, cu copy paste de pe situl lui Radu. adresa inițială fiind romaniango.org/povesti/hotul.html

Situl fiind defunct adresa nu mai este valabilă, adresa actuală fiind o copie pe propriul meu sit. http://ehomba.ro/romaniango/povesti/hotul.html  Am recuperat și domeniul, dar găzduirea mea nu e prea prietenoasă cu setările, sau poate nu am fost eu suficient de răbdător să fac situl să aibă adresa originală.

Titlul este relevant, că se poate spune că am furat-o.  Dar după cum se vede, nu e furt ci repunere în circulație. Situl brăilean are mai multe șanse să fie păstrat viu decît copia sitului lui Radu.

Și pentru actualizare voi pune virgule și căciului plus o corectură două.

Hoțul

 

---

 

Doi prieteni jucau Go în fiecare seară, întîrziind noaptea pînă spre zori în casa vreunuia dintre ei.

În astfel de momente erau atît de concentrați încît nu mai vedeau nimic altceva în afara tablei – spre enervarea celor din familie. Cel mai neplăcut era faptul că, fiind amîndoi fumători, scăpau din neatenție pe jos jăratecul pipelor, provocînd găuri peste tot.

Nevestele i-au tot boscorodit … pînă ce au fost nevoiți să renunțe la plăcutul lor obicei. Nu au incetat însă a căuta o soluție pentru reluarea partidelor.

– Hai să nu mai fumăm în timpul jocului; vom ieși afară pentru a fuma cîte o pipă, după fiecare partidă!

O idee excelentă bineînțeles, pe care au uitat-o însă imediat ce s-au așezat din nou in fața tablei. Și-au aprins distrați pipele iar după o vreme, unul dintre ei strigă nevestei:

– Nu mai avem cărbune pentru pipe!

Nevasta se gîndi: “Dacă le pun cărbune, îmi vor găuri iar tatami-ul. Voi gasi altceva de pus în locul cărbunelui…”
Luă deci din bucătărie niște legume mici, roșii, le puse în locul jăratecului fără ca nimeni să observe ceva, și se duse liniștită la culcare.

Cei doi își continuară partida, concentrați… trăgînd mulțumiți din pipe…
Mai tîrziu, în toiul nopții, un hoț pătrunse în casă și nederanjat de nimeni luă tot ce-i căzu în mînă. Pe drumul spre ieșire auzi însă zgomotul pietrelor puse pe tabla din camera alăturată… Fiind și el jucător de go, acest fapt i-a stîrnit curiozitatea, și – cu sacul pe umăr – întredeschise ușa pentru a arunca o privire asupra celor doi …
La început a stat ascuns, urmărind partida … dar cînd unul dintre jucători era tocmai pe cale de a pune o piatra pe tablă, nu se mai putu abține:

– Nu, nu acolo! – și punîndu-și sacul jos – … Trebuia să joci în colțul ala! … (o remarcă tipică pentru un chibiț)

Cei doi studiară tabla. Unul dintre ei remarcă un pic deranjat :

– Cei care privesc ar trebui să păstreze liniștea. Este un moment important al partidei…. și după ce-i aruncă hoțului o privire scurtă, punîndu-și mutarea pe tablă întrebă:

– Dar tu cine ești ?

Toți trei studiază mutarea. Este un moment tensionat.

– Un hoț… veni răspunsul.

Liniște, apoi clic … o altă mutare …

– Aha…hmm…

Clic ! … Clic ! …

– Ia loc! …nu sta în picioare, te rog…

 

Povestea (inclusiv imaginea, care nu pare să ilustreze subiectul ei) este preluată şi adaptată din arhiva de poveşti a lui Radu Baciu.