BrăilaGo

Brăila, Go, restul se înţelege

RSS 2.0

Triplu Ko poarta ghinion

Povestea de mai jos este preluată din colecția de povești culese de Radu Baciu.  Momentan situl său este găzduit pe domeniul meu, iar domeniul (romaniango.org) îl țin activ de vreo doi ani cînd a fost lăsat să expire. Ar fi util ca să se găsească un voluntar mai tînăr care să le preia în clipa cînd eu nu voi mai fi în poziția de a le menține.


Triplu Ko poarta ghinion !

(extras din cartea “INVINCIBLE – The Games of Shusaku”)

In Japonia, un veritabil noroc pentru Go a constituit-o si faptul ca toti cei trei mari razboinici care succesiv si-au asumat sarcina de a reunifica tara (spre sfirsitul sec.16) au fost niste entuziasti jucatori. Ei au acordat o atentie cu totul speciala marilor maestri de Go ai vremii.
Oda Nobunaga (1534-82) si l-a ales pe cel mai puternic jucator de GO pentru a i se supune ca discipol. Acesta se numea Nikkai (1559-1623), un preot budist al cultului Nichiren si locuia intr-o pagoda denumita “Honinbo” (in Kyoto). Mai tirziu Nikkai a devenit cunoscut sub numele de Honinbo,denumire preluata si de scoala de Go pe care a fondat-o. Cind Nobunaga a vizitat Kyoto in 1578 a fost atit de impresionat de maiestria in Go a lui Nikkai (de la care a luat 5 pietre handicap intr-o partida “lectie”) incit la denumit Meijin (maestru, expert) aceasta fiind – se pare – originea denumirii folosite de atunci in Go. Nikkai a stabilit traditia ca cel care conduce scoala Honimbo sa devina preot Budist, practica aplicata ulterior si de catre celelalte scoli. Scoala Inoue a fost afiliata tot sectei Nichiren iar scolile Yasui si Hayashi sectei Jodo.

In 1582 Nikkai a jucat o partida de Go cu rivalul sau Kashio Rigen, in prezenta lui Nobunaga – in templul Honnoji din Kyoto. In aceasta partida, ramasa de atunci celebra, s-a creat un triplu ko care a dus bineinteles la suspendarea partidei. In noaptea care a urmat, aliatul lui Nobunaga (Akechi Mitsuhide) s-a rasculat, a inconjurat templul cu trupele sale si l-a omorit pe Nobunaga….
Multa vreme dupa aceea, un triplu ko a fost considerat ca prevestitor de rele.


Deși această poveste este despre triplu ko, mie mi-a sărit în ochi faptul că și la el acasă, Goul nu a luat avînt de la sine putere ci a fost ridicat de cei aflați în vîrful piramidei.

Nu sînt tocmai sigur, dar parcă și în China, revenirea Goului s-a datorat conducerii. La noi în vest Goul a fost însămînțat de cîțiva pasionați, apoi s-a dezvoltat căzînd pe teren fertil, uneori ajutat de diverse evenimente precum apariția inteligenței artificiale sau de ambasadori din est. În prezent am senzația că este iarăși în cădere. Entuziaștii s-au rărit, promovarea nu se poate fără finanțare, și sponsorizările nu cresc precum ciupercile în pădure.

Privind la povestea de mai sus, speranța rămîne să aterizeze un entuziast al Goului în poziție de putere.

În prezent o speranță se zărește în candidatura lui Allen Coliban la primăria Brașovului. Evident, odată ajuns în poziție de responsabilitate energia lui va fi canalizată pe problemele presante, cele pe care le are pe masa de lucru și acum, curățenie, ecologie, urbanism modern. Dar cu siguranță, o picătură va face și pentru Go. Măcar în Brașov, și de acolo se poate răspîndi și prin împrejurimi.

Nu sîntem brașoveni, nu avem drept de vot acolo, dar putem ajuta cu ceva promovare. Sau poate mai sînt și alte posibilități. Idei? Ceva?

 

Categories: Povesti Tags:

Costel


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Recent Posts

Recent Comments