Go la Festivalul de carte Axis Libri.
Clubul nostru activînd în sediul bibliotecii iată-ne prezenţi şi la acest festival.
Eu fiind imersat în digital, chiar dacă pe vremuri cărţuiam destul, aveam senzaţia că deja cartea e rara avis. Surprinzător pentru mine, aleea pietonală de pe faleză, la elice, era plină de căsuţe cu reprezentanţii diverselor edituri şi librării, dar şi de curioşii care evident mai şi citesc, (de pe hîrtie).
În plus, pe scena în aer liber se perindau personaje pitoreşti pe care nu m-am obosit să îi ascult.
Mă uitam la Alex cum se omora singur cu o plăcere ieşită din comun.
Partida se juca pe masa jocurilor logice, unde partea de Go a fost pregătită de muşchetarul cu pălărie şi de Ioana. Zic muşchetar pentru că a cam muşcat din goban. Ioana împărţea cu dărnicie fluturaşii cu regulamentul.
După cum se vede şahiştii ne-au luat, sînt mai mulţi. Aici e şi tradiţia europeană, dar şi vina noastră a veteranilor din club care am lăsat totul pe umerii Ioanei şi ai lui Alex.
Oricum, pentru a îi întrece pe şahişti e nevoie de muncă echivalentă cu un mic miracol.
Mesele ce se văd sînt pregatite pentru 200 de copii care s-au înscris la un concurs de şah. Existau îndoieli că vor veni toţi, dar măcar s-au înscris.
Căsuţa editurii Axis Libri. Oare la anul se va găsi în oferta sa şi ceva cărţi de Go? Eu aşa sper.
May 29, 2015 Friday at 10:44 pm
Trebuie să recunosc, vechea pasiune a pescuitului are o influenţa nefastă asupra întregii mele existenţe. Am plimbat peştele pe goban asa cum făceam pe vremuri pe malul gârlei (tot în aier liber) şi la un moment dat a luat prea mult fir, (vreo 30 de puncte), s-a încurcat în nişte buruieni şi l-a rupt în final câştigând cu 2,5 puncte (komi 6,5).
Drilul a fost incitant ca dovadă încurajările galeriei pentru outsider-ul şahist care învăţase GO de vreo 10 ani.
Dacă va mai juca GO în viitor şi se va amuza mai mult decât atunci când joacă şah … eu voi considera ca am câştigat războiul.
By the way, avem o nouă oportunitate de promovare prin strămutarea activităţii în parcul “Eminescu” pe timpul verii. Dar, deşi din partea mea e o mare speranţă, de unul singur nu cred ca voi face vreo brânză. Unii copii au luat pliant şi au întrebat daca vom fi şi mâine. În parcul “Eminescu” cred ca ar fi mai uşor să “fim şi mâine”.