Fist of Legend (1994) este un film relativ recent, apărut pe ecrane acum un deceniu în Hong Kong avînd pe Jet Li ca “primadonă”. Probabil filmul este considerat ca fiind cu arte marţiale, dar eu l-am sesizat mai mult ca parodie. Nu îl puteam percepe altfel atît timp cît indivizii îşi cărau pumni şi picioare în burtă, dar coloana sonoră era de genul holywoodian, gen perfect pentru filmele cu Piedone. Cireaşa de pe tort este momentul cînd Chen Zen, eroul posesor de pumn legendar îşi surprinde adversarii cu un joc de picioare în cel mai clar stil pugilistic.

Acţiunea are loc cîndva în perioada interbelică, şi e clasica rivalitate dintre şcolile de arte marţiale, condimentată cu rivalitatea dintre japonezi şi chinezi, care erau încă sub cizma soarelui răsare. Ce se întîmplă în film chiar nu are importanţă, fiind un scenariu banal şi fără sare, un simplu pretext pentru ca fanii lui Jet Li să îl vadă scuturînd praful la propriu şi la figurat din mulţii săi adversari. Probabil ei au ridicat nota de la IMDB la 7,6 care este exagerat de mare.

Oricum, pe noi ne interesează doar partea cu Goul care este de fapt doar apariţia unui goban şi a pieselor aferente într-o scenă de vreo două minute undeva spre finalul filmului.

Evident nu e vorba de Go ci de rengo, cinci în linie. Dar privind la goban, evident remarcăm că este negru cu linii aurii, pare-se ceva tradiţional chinezesc, şi pietrele nu chiar biconvexe.

 Un alt detaliu este marginea tablei, care este mai ridicată, ceva ce nu reţin să fi văzut pînă acum.

Dar ciudat cum e, gobanul este făţos, demn de figuri înalte, cei doi fiind un samurai, capul unui puternic clan, şi ambasadarul Japoniei.

Cei doi discută despre planurile nebuneşti ale unui general de a ocupa toată China, dar care nu sînt un motiv pentru ca situaţia pieselor să alterneze ilogic pe goban. Toate cele opt imagini sînt prezentate cronologic în acest articol, şi în prima este o poziţie, în a doua în care samuraiul cîştigă este cu totul altă poziţie deşi era cu doar o mutare mai tîrziu.

Urmează apoi alternativ diverse stadii din secvenţa de adunare a pieselor, dar evident din două poziţii diferite în care un morman de piese albe se încăpăţînează să dispară şi să reapară.

Evident, regizorul a fost atent doar la jocul actorilor, uitînd complet de poziţia de pe tablă.

Un alt mic detaliu, pe care l-am urmărit în orice film este modul de plasare a pietrei pe goban, şi aici aşa cum se vede în prima imagine, unde mută ambasadorul, şi în cea de a doua în care mută samuraiul, nici unul dintre cei doi actori nu au habar de fineţurile Goului, ţinînd piesa ca plebeii.

Faza cu apariţia şi dispariţia pieselor de pe goban este menţionată şi pe IMDB la secţiunea gafe.

Tot ce mai pot menţiona este că în lista cu recenzii de la EGF, este precizat că e vorba de rengo, dar în lista de la Sensei’s spre ruşinea celui ce a scris, zice că se joacă Go.