Généalogies d’un crime este un film franţuzesc din 1997.  Deşi relativ recent, filmul nu pune accent pe efecte cinematografice şi acţiune ci pe scenariu, fiind film crescut probabil din sevă de Sherlock, sau poate iz de Agatha. Nu e chiar cu detectivi, ci mai mult cu psihologie dar se simte tuşa.

Cunoscuta Catherine Deneuve, interpretează rolul unei avocate, cu vocaţie de martir, care trebuie să apere pe un tănăr ce şi-a ucis mătusa care îl crescuse de la zece ani. Acţiunea convoluţionată, personajele pitoreşti care mai de care puţin plecate în alte sfere, îl fac pe spectatorul care apreciază filmele clasice să uite să mai verifice inboxul sau ce e nou pe FB. Are şi cîteva gafe care mă obligă să consider că nota de la IMDB, 6,7 nu e prea mică. Ciudat mi se pare că deşi imi sună ca fiind film celebru, încasările în SUA sînt simbolice, cîteva zeci de mii de USD. Probabil se menţionează doar ziua lansării.

Filmul este prefaţat şi încheiat cu un poem antic chinezesc despre un tînăr destinat să ucidă. Poemul este relatat pe fondul unei partide de Go în care apare întîi gobanul gol,

care se umple cu o partidă în alte trei cadre care urmează în următorul sfert de minut.

Ce se vede pe tablă este evident o partidă reală, cu singura inexactitate a pietrelor moarte neridicate.

Presupunerea mea este că realizatorii nu cunoşteau regulile de bază ale Goului, şi au reconstruit partida după diagrame tipărite, unde evident pietrele nu erau capturate pînă la diagrama următoare.

Destul de repede în film mai apare o secvenţă în care avocata citeşte jurnalul răposatului ei copil, în camera lui, unde se vede şi un goban cu o poziţie în chuban.

Următoarele cadre o arată plasînd o piatră pe goban.

Poziţia pare asemănătoare cu partida din deschidere, dar la o privire atentă se observă diferenţe.

Dar partida iniţială mai apare în timpul filmului de cîteva ori în diverse stadii de dezvoltare.

Secvenţele de pe goban nu au nici o legătură cu acţiunea filmului. Gobanul este mai mult un fel de efect teatral, de lăsare a cortinei între acte, sau în loc de acele ecrane negre, destul de lungi ce apar în unele filme.

Avînd în vedere avansarea poziţiei pe măsură ce se înaintează în scenariu, probabil aici gobanul are rol de demarcaţie temporală, la fel de bine probabil se putea folosi o clepsidră, sau un cer însorit cu soarele în diverse poziţii.

Interesant, gobanul este plasat pe ceea ce pare a fi un tatami, şi umbrele diferă de la o poziţie la alta deci aranjarea poziţiei şi fotografierea a durat ceva timp.

Se observă aceeaşi desconsiderare faţă de grupurile sau pietrele moarte aflate pe tablă, cu excepţia ultimei poziţii, unde evident diagrama era cea finală.

O ultimă întrebare ar fi, oare ce partidă este aceasta? Este posibil să fie o partidă celebră. O recunoaşte cineva?