Sanma no Aji este un film parcă clonat după Vară Timpurie filmat cu unsprezece ani mai devreme sub bagheta aceluiași regizor Yasujiro Ozu. Despre Vară Timpurie am scris deja o recenzie cu ceva timp în urmă. Părerea despre acest nou film a lui Ozu, este aceeași. Pierdere de vreme. În articolul precedent am explicat de ce. Pot adăuga, că tot ce se poate vedea în film este deprimant, tradiția japoneză e un vestigiu, clădiri și atmosferă vestică a mijlocului de secol trecut. Un detaliu poate interesant, este coloana sonoră care mi se pare influențată de muzica românească de acum un secol. Prima temă muzicală aș fi zis că este Zaraza.

Subiectul este același, măritișul unei tinere, de teama de a nu îmbătrîni în casa părintească.

Goul apare doar într-o singură scenă la minutul 92. Tabla nu este arătată în prim plan, deci nu se poate spune nimic despre partidă. De data aceasta setul de piese folosit pare a fi japonez.

Partida pare a fi realistă, și înainte de a se angaja în conversație, chibițul care abia sosise își dă cu părerea precum că partida pare echilibrată, dar negrul spune că e clar partida lui.

Și acest film are o notă imensă pe IMDB 8.3, la fel ca Vară Timpurie, care văd că a crescut două zecimi în perioada care a trecut de cînd l-am prezentat aici. Cam aceeași notă au și Casablanca, sau Pe Aripile Vîntului, care sînt clar filme cu o altă greutate. Evident aceste filme japoneze ușurele au fost votate de doar cîteva mii de cinefili care evident gustă genul.

În concluzie, filmul nu merită atenție decît în contextul că are o secvență în care se joacă Go.